Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.
Matei 6:34
Când copii lui Israel erau în drumul lor spre Canaan și Dumnezeu a găsit de cuviință să-i hrănească cu mană din ceruri, El i-a învățat pe ei și pe noi o lecție foarte importantă: El ne va împlini toate nevoile noastre, dar nimeni nu trebuie să-și însușească mai mult decât are nevoie.
Când mana a căzut în prima zi, Moise a spus poporului că vor avea și a doua zi și că nu trebuie să culeagă decât atât cât aveau nevoie pentru moment. Dar au fost oameni lacomi care au umplut toate recipientele pe care le-au avut. Mana avea gust de turtă cu miere, așa că îți poți imagina că le-a plăcut tuturor. De vreme ce nu era nevoie să adune mai mult decât necesarul pentru acea zi, mana nu era făcută ca să stea. Resturile de mană s-au alterat până dimineața și corturile celor lacomi au început să aibă un miros neplăcut. Acum, oamenii au vrut să arunce mana cât mai repede și mai departe. Numai vineri Dumnezeu a permis poporului să strângă mană pentru mai mult de o zi și a făcut o minune pentru a arăta importanța sfințirii Sabatului: El a făcut ca mana să nu se strice toată noaptea și ziua următoare.
Probabil un exemplu potrivit despre lăcomia unor oameni ne este dat de comportamentul unor cimpanzei de la o stațiune de hrănire din Africa. Stațiunea a fost aprovizionată cu banane și stocul era completat zilnic așa că erau întotdeauna banane destule pentru cimpanzei. Dar se părea că animalele nu vor învăța niciodată că nu e nevoie să acapareze fructele. Cimpanzeii veneau la stațiune, se burdușeau cu banane și plecau cu bananele în gură, sub brațe, în mâini și chiar între genunchi. Poți să-ți imaginezi cât de comic arătau încercând să umble cu o astfel de încărcătură? Bineînțeles că nu puteau ajunge prea departe cu așa multe banane.
Cimpanzeii sunt prostuți, dar nu suntem și noi la fel ca ei atunci când nu ne încredem în Isus și purtarea Sa de grijă?
