Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții.
Matei 6:19,20
S-ar putea să fii surprins să afli că lalelele nu sunt originare din Olanda. Ele au ajuns acolo la sfârșitul anilor 1500 din Turcia. Poporul olandez a ajuns să fie obsedat de lalele. La începutul anilor 1600, comerțul cu lalele și cultivarea lalelelor a captivat întreaga economie a Olandei și timp de mai mulți ani a fost o nebunie colectivă care a și fost numită mania lalelelor.
Când apărea o nouă varietate (datorită unei mutații), proprietarul se putea considera bogat. Putea să i se întâmple oricui – chiar și un țăran putea să devină bogat peste noapte dacă o lalea mutantă creștea în grădina lui. Una dintre aceste varietăți numită vicerege a fost vândută în schimbul următoarelor bunuri: două încărcături de grâu, patru încărcături de secară, patru boi, opt porci, 12 oi, două butoaie de vin, patru butoaie de bere, două măsuri de unt, 500 kg de brânză, un pat, un costum și un pocal de argint.
Totuși, nu toți recunoșteau valoarea bulbilor. Un olandez bogat a primit o încărcătură de bunuri. Un marinar l-a anunțat că vasul sosise. Comerciantul a fost așa de încântat, încât i-a dat marinarului de mâncare un platou întreg de pește. Luând din încărcătură ceva ce pentru el semăna cu o ceapă, marinarul o drese cu ulei și oțet și mâncă pe săturate. Ulterior s-a descoperit că „ceapa” fusese un bulb de lalea din a cărui valoare ar fi putut hrăni întregul echipaj timp de un an.
N-a trecut mult până ce mulți olandezi și-au cultivat toate terenurile cu bulbi de lalea. Atunci, piața s-a prăbușit și n-au mai rămas decât cu bulbii pe care nimeni nu-i mai cumpăra. Guvernul Olandei a fost pe marginea prăpastiei falimentului.
Dumnezeu a creat florile pentru a arăta harul cel minunat al caracterului Său. Păcatul ia ceea ce este frumos și face din el un blestem. Frumusețea simplă a lui Isus este la dispoziția fiecăruia și totuși este atât de prețioasă încât valorează mai mult decât toate bogățiile din toate țările lumii.
