Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
Ioan 3:17
Bătălia pentru salvarea crapului pitic a fost considerată bizară. Probabil că risipa mare de bani, timp și energie pentru un peștișor cafeniu care trăiește într-un singur lac, dintr-o peșteră din Nevada, este puțin cam exagerată, dar să ne gândim puțin care este miza pentru niște oameni care nu acceptă dispariția niciunei forme de viață.
La un moment dat nu mai erau decât vreo două sute de astfel de peștișori în toată lumea. Specia a supraviețuit timp de nenumărate sute de ani în peștera aceasta din Nevada și au învățat să facă față la vicisitudinile mediului – lucru de loc simplu.
Bătălia se dă între cei care nu vor ca crapul pitic de Nevada să dispară și un fermier care vrea să folosească apa pentru a iriga pământul. Dacă fermierul ar folosi cantitatea de apă de care pretinde că are nevoie, lacul în care crapul pitic trăiește ar fi golit și probabil că peștele ar fi eliminat.
Cazul nu numai că a ajuns la tribunal, dar, din ultimele știri pe care le-am auzit, Curtea Supremă a Statelor Unite urmează să decidă soarta crapului pitic. Probabil cazul a fost soluționat până acum; nu știu rezultatul dar morala e aceeași: s-au născut atâtea griji pentru ceea ce unii au considerat că este un peștișor fără nicio valoare, care nu avea nici o putere de a decide asupra propriului său destin.
Când am citit despre bătălia pentru salvarea crapului pitic, mi-am zis: „Eu sunt acel mic peștișor!” Nu am nimic în mine care să-mi confere vreun merit de a fi salvat. Biblia spune că chiar neprihănirea mea nu e mai bună decât o cârpă murdară – deci ce motive ar putea avea cineva să mă salveze? Și totuși, cazul meu și al tău sunt la Curtea Supremă a universului. Deosebirea este totuși că noi ne putem alege destinul.
