Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul. 1 Ioan 3:18
După un moment de disciplinare mai puţin inspirat, fiul nostru Jamel a rostit nişte cuvinte usturătoare care mi-au atins sufletul. Le-am notat şi m-am gândit că, dacă îşi va pune în practică discursul avut la şase ani, va deveni un soţ minunat: „Când o să fiu tată, n-o să-mi bat copiii şi nici n-o să ţip la ei. O să discut cu ei şi o să le spun că nu trebuie să facă acel lucru. Şi o să-mi iubesc soţia. N-o să divorţez de ea. O s-o sărut în fiecare dimineaţă şi o să-i spun în fiecare seară că o iubesc şi o să dorm în acelaşi pat cu ea.”
Încă mă minunez de fiecare dată când recitesc aceste cuvinte. Observ trei elemente importante aici: disciplină, model şi dragoste. Primul element, disciplină, provine din latinescul disciplina şi exprimă mai degrabă ideea de prevenţie planificată decât de pedeapsă din panică. Ţine copilul de mână dacă vrei să nu alerge prin tot magazinul!
Al doilea element este modelul. Nimic nu are un impact mai puternic asupra copiilor decât faptul de a observa felul în care părinţii se comportă unul cu altul. Noi suntem eroii lor, cel puţin pentru o vreme, iar aceasta înseamnă că nu ar trebui să îi dezamăgim. Este bine ca soţii să îşi manifeste în public aprecierea pe care o au unul faţă de altul. Tatăl influenţează într-o mare măsură modul în care fiica lui îşi va alege viitorul soţ.
Al treilea element este dragostea. Iubeşte-ţi soţia, dar iubeşte-ţi şi copilul! În cartea sa Little Lamb, Who Made Thee? (Mieluşel, cine te-a creat pe tine?), autorul Walter Wangerin Jr. exprimă următorul sfat: „Oferiţi-le copiilor (…) zile de aur, propriile lor zile curate, în care să fie atât de puri şi de iubiţi, încât să creadă în dragoste şi în propria valoare personală, în contul zilelor în care dragostea va părea revărsată în cantităţi mult prea mici.”
Urie Bronfenbrenner, profesor la Universitatea din Corneli, afirmă că fiecare copil ar trebui să petreacă un volum considerabil de timp cu cineva care este înnebunit după el, cineva care e pregătit să-şi ia un „angajament iraţional” faţă de copil. Poate că ar trebui să ne pupăm copilul în fiecare dimineaţă şi seară şi să îi spunem „Te iubesc”!
Doamne, Îţi mulţumesc pentru privilegiul pe care mi l-ai oferit de a avea un copil care mă iubeşte! Te rog să mă ajuţi să mă achit de această minunată onoare de a turna în copilul meu dragostea Ta, prin ceea ce fac şi spun!
Jeffrey O. Brown
