Ghemotoc de speranţă cu ochi albaştri

    Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat. Romani 12:6

    Au fost multe lacrimi. Mai multe decât se pot număra. Mi-au şiroit din ochi în diverse situaţii. Adeseori îl priveam pe unicul nostru fiu cum se uita la alte familii cu mai mulţi copii. Mi s-a rupt inima când soţul meu a întors capul după o micuţă roşcată, care, după felul în care arăta, ar fi putut fi fata noastră. Apoi şi-a întors capul în altă direcţie. Infertilitatea făcea ravagii.

    Dorinţa de a avea măcar încă un copil ne umplea inima. Însă fiecare sarcină se termina la fel, iar noi aproape ne pierduserăm speranţa. Apoi a venit operaţia care ne-a spulberat visurile. Bugetul nu ne permitea să adoptăm un copil. Pierduserăm orice fărâmă de speranţă, cel puţin aşa credeam.

    El s-a născut într-o zi de Sabat, într-o dimineaţă rece de ianuarie. Ştiam că urma să vină pe lume şi, cel mai probabil, i se va oferi o altă casă decât cea a părinţilor lui biologici, aşa că ne-am rugat. Ne-am rugat şi tot rugat. Era un ghemotoc de speranţă cu ochi albaştri. După trei săptămâni s-a alăturat familiei noastre. Au trecut trei ani până când totul a fost oficial şi legal, însă acest copil preţios deja devenise fiul nostru. Nepotul nostru după naştere, dar fiul nostru prin alegere şi răspuns la rugăciunile noastre fierbinţi!

    Drumul nu a fost mereu uşor. Decăderea din drepturile părinteşti a acumulat anumite tensiuni, iar procesul părea că nu se mai termină. Dar, privindu-l pe micuţ cum creşte, devenind un băieţel atât de dulce, apoi un băiat tot mai mare, ne mai revenea speranţa în suflet. O minune, în adevăratul sens al cuvântului. Darul lui Dumnezeu care să ne reamintească să nu ne pierdem niciodată speranţa.

    Când speranţa noastră era aproape stinsă, Dumnezeu a găsit o modalitate să reînnoiască prezenţa Spiritului Său în viaţa noastră. El ne-a îndeplinit visurile, chiar dacă totul părea imposibil. Căile Lui le depăşeau atât demult pe ale noastre, încât nu le-am înţeles decât când a pus în braţele noastre visul pentru care ne rugam. Nu-ţi pierde niciodată speranţa! Este materialul din care sunt făcute visurile… visurile noastre şi ale lui Dumnezeu pentru noi. Aceasta ne spune Ieremia 29:11.

    Doamne, iartă-ne atunci când viziunea noastră umană ne face să credem că nu mai există şanse! Ajută-ne să vedem ce vezi Tu: acea speranţă care nu ar trebui să moară niciodată! Acea dragoste care este alegerea Ta pentru noi.


    Kimberley Targert-Paul

    Din aceeași categorie

    Greutăţile financiare

    A trebuit să trecem prin multe încercări, dar acestea ne-au dat mari lecții pentru caracter. Am învățat să apreciem puținul pe care îl aveam, să fim foarte flexibili cu hobby-urile, să ne descurcăm cu puțin și să economisim mult, să exersăm permanent autocontrolul și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Publicate astăzi

    A cincea roată

    Nimeni nu ne poate face să ne simțim altfel decât noi acceptăm să o facem. Pentru a ne cunoaște cu adevărat valoarea, ar trebui să nu mai privim în oglinda ochilor celorlalți și nici în oglinda proprie, ci în felul în care ne vede Dumnezeu. Cum crezi că te vede El din moment ce a fost gata să moară pe cruce pentru tine? Cât crezi că valorezi pentru El dacă El spune că „te-a săpat pe palmele Lui”? Nicăieri nu valorezi mai mult decât în ochii Mântuitorului tău; nu-ți desprinde privirea de la El!

    Iertarea

    Trebuie să le cerem iertare celorlalți și Tatălui nostru ceresc. El ne iubește atât de mult, că este bucuros să ne ierte. Lăudați numele Lui!

    Greutăţile financiare

    A trebuit să trecem prin multe încercări, dar acestea ne-au dat mari lecții pentru caracter. Am învățat să apreciem puținul pe care îl aveam, să fim foarte flexibili cu hobby-urile, să ne descurcăm cu puțin și să economisim mult, să exersăm permanent autocontrolul și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

    Investește în copiii și nepoții tăi!

    Ne predăm astăzi în mâna Ta, Doamne, și Te rugăm ca mărgăritarele Tale de înțelepciune să devină realitate în viețile noastre, ale tuturor, așa încât nepoții să fie „cununa” bunicilor, iar părinții – „slava” copiilor lor. PROVOCARE: Gândește-te la modalități practice de a întinde punți între generații!

    Idők és alkalmak

    „Mondta pedig nékik: Nem a ti dolgotok tudni az időket vagy alkalmakat, melyeket az Atya...