Veniţi ia Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Matei 11:28
Copiii au fost obosiţi astăzi. Cred că cel mare o să facă febră, iar faptul că programul nostru zilnic a fost dat peste cap nu prea îl ajută. Totul a început dimineaţa aceasta, când ne-am trezit acoperiţi de un strat proaspăt de zăpadă. Am decis să ieşim să ne jucăm. Copiii s-au îmbrăcat cu hainele pentru zăpadă, mănuşi, ghete şi au ieşit pe uşă. „Ce este mirosul ăsta?” Se pare că unul dintre băieţi îşi exersase ieri abilitatea de a scrie în zăpadă într-un mod inedit, în loc să intre şi să folosească baia. Prin urmare, geaca lui trebuia spălată.
Repejor, l-am ajutat să dea jos îmbrăcămintea pângărită şi am aruncat-o peste vraful de rufe murdare. Ne mutaserăm recent şi nu aveam prea multe haine despachetate. Voiam ca el să se bucure de zăpadă, aşa că am început să sap prin dulap şi, spre fericirea mea, am găsit câteva hanorace care se potriveau. L-am îmbrăcat cu mai multe straturi şi l-am trimis afară.
S-au distrat de minune afară, dar, spre prânz, zăpada deja se topise. I-am chemat înăuntru, sperând să scap de spălatul şi mai multor rufe a doua zi. Nu a trecut mult şi au început să se plictisească, aruncându-mi câte o privire piezişă. Într-un final, băiatul cel mare m-a rugat să-i dau teme de făcut, chiar dacă era trecut de ora 3. Fără tragere de inimă, am copiat nişte fişe de matematică şi câteva fişe de colorat cu teme biblice.
Copilul de şapte ani şi cel mic şi-au terminat sarcinile repede, dar cel de şase ani trăgea de timp. După aproape o oră, i-am spus că ajunge. O să termine tema în următoarea zi. Dar el a început să plângă că nu a apucat să îşi scrie numele pe foaie.
Cel mai mare a venit apoi cu sugestia să ascultăm nişte muzică liniştitoare. A fost o idee bună, aşa că, iată-ne, relaxându-ne pe canapea, înghesuiţi toţi patru, savurând primul moment liniştit al zilei. Aşa ne găseşte soţul meu când ajunge acasă – cu vasele încă în chiuvetă, cu paturile făcute pe jumătate, iar, pe mine, cu trei gândăcei alintaţi cuibăriţi în braţe.
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru aceste momente calme de care mă pot bucura împreună cu copiii mei chiar şi atunci când încă mai este treabă de făcut, chiar şi atunci când este dezordine în jur!
Kirsten Holloway
