Orice lucru, El îl face frumos la vremea lui. Eclesiastul 3:11
A învăţat greu să folosească oliţa. Şi nu era ca şi cum nu-mi făceam partea. Întrucât i se irita pielea de la scutec, la 18 luni am decis că soluţia cea mai bună era să-l învăţ să folosească oliţa. Din nefericire, fiul meu nu era atât de pregătit ca mine, astfel că abia la vârsta de patru ani a început să folosească doar oliţa.
Uneori mă întrebam dacă voi schimba pantaloni uzi în următorii 20 de ani. El pur şi simplu nu înţelegea ce trebuie să facă şi nici nu părea să-i pese. Am crezut că va dura o veşnicie, dar, într-o bună zi, s-a oprit. A decis că era destul de mare să folosească toaleta, iar atunci s-a terminat.
Uitându-mă înapoi la acei ani, îmi doresc să fi fost mai relaxată şi să mă fi îngrijorat mai puţin. Acum mi-e uşor să vorbesc, când covorul nu mi-e îmbibat de urină zilnic. Însă învăţarea folosirii oliţei nu este singurul moment în care trăim senzaţii de neputinţă.
Ce zici de momentul când copilul nu începuse încă să meargă în picioare, iar oamenii începuseră să pună întrebări? Sau când copilul se smiorcăie în fiecare dimineaţă când îl laşi la grădiniţă şi te temi c-o să plângă după tine şi când o să aibă zece ani?
Sau când nimeni în afară de tine nu poate înţelege ce spune, iar situaţia nu pare să se îmbunătăţească? Dar ce zici de situaţiile în care copilul nu pare să se descurce la şcoală, iar toţi ceilalţi par să avanseze foarte repede, lăsându-l în urmă?
Adevărul adevărat este că, de fapt, copiii se maturizează în ritmuri diferite şi cu toţii au şi vor avea părţile lor forte, în timp ce continuă să aibă şi slăbiciuni. Nu este corect să ne comparăm copiii cu cei ai cunoscuţilor. Copilul tău este o compilaţie unică între tine şi partener, iar Dumnezeu l-a creat exact în acest fel, cu un scop precis.
La timpul hotărât de El, copilul tău va învăţa să folosească toaleta, să fie curajos, să citească şi se va înălţa suficient de mult încât să poată ajunge la paharul lui de apă. La timpul hotărât de El, noi, părinţii, vom deprinde răbdarea şi vom dobândi înţelepciune. Când El va termina lucrarea cu noi şi cu copiii noştri, familia va deveni plină de dragoste şi credinţă, o moştenire care să fie transmisă mai departe generaţiilor de după noi.
Tată, oferă-mi răbdare în creşterea copilului meu şi ajută-mă să am încredere în felul în care Tu sincronizezi lucrurile!
Patty Froese Ntihemuka
