Nu ţi-am spus Eu oare porunca aceasta: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te”? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face. Iosua 1:9
Săptămâna trecută, când soţia mea (care este însărcinată în luna a cincea cu primul nostru copil) îşi vizita familia, am avut ocazia de a-mi lua câteva zile libere pentru a face o drumeţie în Marele Canion. Am fost încântat să-mi urmez grupul de prieteni pe traseul Grandview, dar curând am realizat că purtam o greutate prea mare în spate şi nu eram într-o formă prea bună. Îmi uitasem, de asemenea, harta şi nu observasem semnul cu „periculos şi dificil”, care se referea la traseul de coborâre pe care îl urmam.
Frica a început să pună stăpânire pe mine când am văzut că rucsacul meu atingea peretele stâncos din dreapta, iar, la câţiva centimetri de piciorul meu stâng, marginea potecii se termina brusc într-un hău de câteva zeci de metri. Acest lucru mi-a activat mecanismul luptă-sau-fugi, dar cum nu era nicio persoană cu care să mă lupt şi nicio cale sigură de a fugi, am început să mă lupt cu impulsul de a-mi hiperventila plămânii, în timp ce-mi imploram genunchii dureroşi să mă mai susţină până voi putea găsi un loc sigur pentru odihnă. M-am luptat şi cu impulsul de a-I face promisiuni iraţionale lui Dumnezeu în legătură cu ce aş face în schimb pentru viaţa mea.
Câteva zile mai târziu, în minte mi-a apărut un gând: Mi-am riscat viaţa pe aproape nimic. Câteva poze, câteva amintiri poate, dar nimic cu o semnificaţie reală nu a fost dobândit prin asumarea acelui risc. Următorul gând cred că a fost inspirat de Dumnezeu: Nu am fost/nu sunt prea doritor să-mi risc viaţa nici pentru un lucru care contează. Multe dintre deciziile mele se bazează mai degrabă pe reducerea riscurilor decât pe atingerea obiectivelor importante. La fel ca Iosua înainte de marşul din jurul zidurilor Ierihonului, am nevoie de promisiunea Căpeteniei mele: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” Iar, prin acest apel, El mi-a oferit o „hartă” a parcursului, pentru a-I urma exemplul, şi mi-a oferit curajul de a-mi conduce pe calea Sa familia, care urmează să mai aibă un membru.
Doamne, Îţi mulţumesc că eşti căpetenia şi prietenul meu în această viaţă, mă conduci prin valea umbrei morţii, dar şi la ape de odihnă! îţi mulţumesc şi pentru curajul pe care mi-l dai de a Te urma până la capăt! Amin.
Joseph Earl
