Articolul precedentIsten a javunkat akarja
    Articolul următorUnde ești?

    Bun sau rău?

    Ei au ridicat ochii şi n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. Matei 17:8

    Când fetiţa noastră cea mare nu ştia să citească, îi plăcea foarte mult să îi povestim din Biblie. Era atrasă de felul în care decurgea povestirea şi ar fi vrut de fiecare dată să îi mai spunem încă o istorie. Nu îmi aduc bine aminte personajul de care îi povesteam într-o ocazie, dar ştiu că, dintr-odată, ne-a întrebat: „Până la urmă a fost un om bun sau un om rău?”

    Aceasta este, fără îndoială, una dintre întrebările acelea dificile, la care nu prea poţi să dai un răspuns cu „da” sau „nu”. Mai mult chiar, înţelegerea pe care noi o avem despre viaţă şi natura umană ne face de multe ori să observăm că oamenii pe care îi considerăm buni fac fapte rele, iar cei pe care îi considerăm răi aleg să se comporte cu bunătate. Aşa ajungem să ne întrebăm, pe bună dreptate: cine este bun şi cine este rău?

    În general, noi considerăm că bun este cel care se poartă cu noi cu bunătate şi îngăduinţă, în vreme ce rău este cel care ne tratează cu răceală sau asprime. Doar că, atunci când gândim lucrurile aşa, noi devenim criteriul bunătăţii, ceea ce este cu totul greşit. Judecându-i pe alţii în funcţie de cum ne tratează ei pe noi, ne asumăm o responsabilitate pe care Dumnezeu Şi-a păstrat-o doar pentru Sine. Tocmai pentru că ştia lucrul acesta, Isus ne-a poruncit: „Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu” (loan 15:12).

    Care este criteriul bunătăţii pe care îl aducem în atenţia copiilor noştri? Cum îi putem învăţa să aibă încredere în ceilalţi într-o lume a păcatului, în care oricine, deci chiar şi noi, îi poate dezamăgi, la un moment dat? Poate că doar acum putem înţelege de ce Domnul Isus i-a spus tânărului bogat: „Pentru ce Mă numeşti bun? (…) Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu (Luca 18:19).”

    Noi suntem buni doar în măsura în care dăruim din bunătatea Sa. Nu avem o bunătate intrinsecă pe care să o etalăm, ci orice gest de amabilitate, de dragoste, de abnegaţie pe care îl facem nu este decât o prelungire a bunătăţii Sale, un gest pe care El îl face prin noi. Acesta este contrar naturii noastre egoiste, dar când îl lăsăm pe Dumnezeu să ne schimbe, viaţa noastră va semăna tot mai mult cu viaţa Lui. Iar aceasta, spun toţi cei care au experimentat-o, este cea mai fericită viaţă.

    Doamne, ajută-mă astăzi să fiu un ambasador al bunătăţii Tale pentru copiii mei şi pentru toţi cei din jurul meu!


    Adrian Neagu

    Din aceeași categorie

    Greutăţile financiare

    A trebuit să trecem prin multe încercări, dar acestea ne-au dat mari lecții pentru caracter. Am învățat să apreciem puținul pe care îl aveam, să fim foarte flexibili cu hobby-urile, să ne descurcăm cu puțin și să economisim mult, să exersăm permanent autocontrolul și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Publicate astăzi

    A cincea roată

    Nimeni nu ne poate face să ne simțim altfel decât noi acceptăm să o facem. Pentru a ne cunoaște cu adevărat valoarea, ar trebui să nu mai privim în oglinda ochilor celorlalți și nici în oglinda proprie, ci în felul în care ne vede Dumnezeu. Cum crezi că te vede El din moment ce a fost gata să moară pe cruce pentru tine? Cât crezi că valorezi pentru El dacă El spune că „te-a săpat pe palmele Lui”? Nicăieri nu valorezi mai mult decât în ochii Mântuitorului tău; nu-ți desprinde privirea de la El!

    Iertarea

    Trebuie să le cerem iertare celorlalți și Tatălui nostru ceresc. El ne iubește atât de mult, că este bucuros să ne ierte. Lăudați numele Lui!

    Greutăţile financiare

    A trebuit să trecem prin multe încercări, dar acestea ne-au dat mari lecții pentru caracter. Am învățat să apreciem puținul pe care îl aveam, să fim foarte flexibili cu hobby-urile, să ne descurcăm cu puțin și să economisim mult, să exersăm permanent autocontrolul și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

    Investește în copiii și nepoții tăi!

    Ne predăm astăzi în mâna Ta, Doamne, și Te rugăm ca mărgăritarele Tale de înțelepciune să devină realitate în viețile noastre, ale tuturor, așa încât nepoții să fie „cununa” bunicilor, iar părinții – „slava” copiilor lor. PROVOCARE: Gândește-te la modalități practice de a întinde punți între generații!

    Idők és alkalmak

    „Mondta pedig nékik: Nem a ti dolgotok tudni az időket vagy alkalmakat, melyeket az Atya...