Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. 1 Ioan 4:8
Isus le-a dezvăluit ascultătorilor Lui un alt nume al Suveranului universului: „Tatăl nostru”. El a dorit ca ei să înţeleagă ce dragoste plină de tandreţe le poartă şi cât de mult a tânjit după prezenţa lor. I-a învăţat că lui Dumnezeu îi pasă de fiecare persoană, „cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El” (Psalmii 103:13). Acest concept, de Dumnezeu ca Tată iubitor, este singular printre religiile lumii. Celelalte religii învaţă că fiinţa supremă trebuie să fie mai degrabă temută decât iubită. Acestea venerează o zeitate crudă care trebuie înduplecată prin sacrificii, nu un Tată care Își revarsă bogăţia dragostei peste copiii Săi. De vreme ce evreii care trăiau pe timpul lui Isus deveniseră atât de lipsiţi de această valoroasă învăţătură dată de profeţii lor, revelaţia lui Isus despre dragostea părintească a lui Dumnezeu părea un nou dar oferit umanităţii.
Evreii susţineau învăţătura că Dumnezeu îi iubea pe cei care îl slujeau, adică pe aceia care trăiau după regulile stricte ale rabinilor, iar, pentru ceilalţi locuitori ai pământului, El simţea doar mânie şi îi blestema. Isus a afirmat că acest lucru nu este adevărat. Întreaga lume, atât cei buni, cât şi cei răi, este scăldată în razele dragostei lui Dumnezeu. Ei ar fi trebuit să înveţe acest adevăr chiar din natură, „căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5:45). Dumnezeu ne iubeşte cu o dragoste uluitoare.
Pe măsură ce dragostea noastră pentru El va creşte, vom începe să percepem lungimea, lăţimea, înălţimea şi adâncimea iubirii Lui, ceva imposibil de măsurat. Dumnezeu nu forţează niciodată pe nimeni. Dragostea este instrumentul cu care El îndepărtează păcatul din inima umană. Cu iubire, El transformă mândria în umilinţă şi preface ura şi scepticismul în dragoste şi credinţă.
Dumnezeu este dragoste. La fel ca razele solare, dragostea, lumina şi bucuria se revarsă dinspre El peste toată creaţia Sa. Stă în natura Lui să ofere. Toată fiinţa lui Dumnezeu înseamnă dragoste neegoistă. El ne cere să fim perfecţi, aşa cum şi El este perfect – în acelaşi fel. Noi trebuie să fim un izvor de lumină şi binecuvântare pentru cercul nostru de influenţă, aşa cum şi Dumnezeu este pentru univers. Noi înşine nu deţinem lumină, dar lumina iubirii Lui străluceşte peste noi, iar noi o putem reflecta.
Tată, ajută-ne să înţelegem marea dragoste pe care ne-o porţi şi ajută-ne să o împărţim cu semenii noştri!
Jerry D. Thomas
