Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). Efeseni 2:4,5
Eu şi prietena mea ne împingeam cărucioarele printre raioanele magazinului alimentar, plănuind ce vom găti şi alegând, printr-o selecţie meticuloasă, cele mai bune variante care intrau în buget. Soţii noştri lucrau în tura de seară la firma de panificaţie McKee, iar Cilia şi cu mine ne petreceam serile împreună, în mod sistematic. Ea spăla copiii şi le citea lecţia de la Şcoala de Sabat, în timp ce eu pregăteam cina. În ultimul timp, istoria lor preferată era cea cu Ilie pe muntele Carmel.
Într-o zi, în timp ce ne umpleam coşurile de cumpărături, Timotei şi-a ridicat brusc braţele şi a strigat cât l-au ţinut puterile: „Rugaţi-vă lui Baal! Baal, trimite ploaie!” Michelle şi Elisa s-au alăturat şi ele, în timp ce eu şi Cilia am fi vrut să intrăm în pământ de ruşine.
M-am întrebat de multe ori de ce fix acele cuvinte au fost memorate de copii. A fost singurul lucru cu care au rămas din acea povestire? Şi, mai puţin important acum, dar mult mai relevant pentru noi în acel moment, ce au crezut despre noi toţi ceilalţi oameni din magazin? Nu este întotdeauna uşor să-i învăţăm pe copii că Dumnezeu este dragoste. Le putem citi istorioare, dar nu ştim întotdeauna ce vor reţine ei. E nevoie de ceva mai mult, nu doar să le povestim, pentru a-i învăţa despre dragostea lui Dumnezeu. Noi trebuie să reflectăm dragostea Lui.
În dimineaţa de după incursiunea noastră în magazinul alimentar Red Food, eram trează la ora 5, aşezată în fotoliul meu preferat, citind din Biblie. Michelle s-a strecurat afară din pătuţ şi a intrat în cameră. S-a târât în poala mea şi a stat nemişcată, sugându-şi degetul, în timp ce eu mă rugam. I-am înclinat capul şi am strâns-o în braţe, recunoscătoare că aveam o fetiţă scumpă pe care să o iubesc. Ştia că mami vorbea cu Dumnezeu şi ştia că era o experienţă care demonstra iubire.
Nu am mai auzit de Baal niciodată. Poate pentru că le-am spus să tacă din gură şi să nu mai spună aşa ceva. Dar prefer să cred că motivul a fost timpul petrecut acasă, arătându-le, prin exemplul nostru, că există un Dumnezeu al iubirii care onorează credincioşia copiilor Săi şi le trimite Apa vieţii acelora care îl caută.
Reaminteşte-ne, Doamne, că cel mai bine copiii înţeleg dragostea Ta atunci când o văd demonstrată în vieţile celor pe care îi iubesc şi în care au încredere!
Candy Graves DeVore
