Căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi. Luca 12:12
Am visat să fiu părintele perfect încă dinainte să am copii. Hotărâtă să nu repet greşelile părinţilor mei, am participat la cursuri de dezvoltare a copilului şi am citit cărţi despre parenting. Am crezut că sunt pregătită când copiii pe care i-am adoptat au ajuns la mine acasă, la pachet cu personalităţile lor unice şi voinţa lor puternică.
Când avea şapte ani, Tina a invitat-o pe prietena ei Kathy să doarmă la noi acasă. Regula era clară: trebuie să obţii permisiunea înainte de a invita un prieten peste noapte. Exact în acea zi venisem de la serviciu cu o migrenă extrem de puternică.
– Mamă, Kathy o să vină să doarmă cu mine la noapte.
– Îmi pare rău! Kathy nu va putea veni peste noapte. Nu mi-ai cerut permisiunea înainte. Şi oricum, am o durere de cap groaznică. Nu e o ocazie bună.
– Eşti cea mai rea mamă din lume! mi-a răspuns ea, oprindu-se în faţa camerei ei; după ce a intrat, a trântit uşa, a plonjat în pat şi am auzit cum tăblia patului s-a lovit de perete. De ce nu poţi fi şi tu drăguţă, ca toate celelalte mame? a continuat tornada de cuvinte.
De trei ori s-a ridicat din pat, a trântit uşa şi s-a aruncat din nou în pat, de fiecare dată lovind, bubuind şi bruscând uşa şi tăblia patului de pereţii camerei. Vibraţiile se resimţeau în toată casa şi în durerea pulsatilă a capului meu. Nu voiam să o disciplinez la durere, furie sau frustrare.
Apoi, Domnul a părut că îmi vorbeşte. Ţine la intimitatea camerei ei. Scoate-i uşa! M-am ridicat cu greu de pe canapea, am luat o şurubelniţă din sertarul de unelte şi, fără a rosti un cuvânt, am scos uşa Tinei din balamale şi am rezemat-o de peretele din hol. Camera ei emana tăcere. Mai târziu, când mi-a mai trecut durerea de cap, am mers în camera Tinei. Am discutat cu calm. I-am spus că, atunci când îşi va lua timp să mediteze la comportamentul ei, îl voi ruga pe tatăl ei să pună uşa înapoi. Şapte zile fără intimitate şi-au făcut treaba. Nu am mai avut niciodată o altă uşă trântită sau vreun invitat peste noapte neanunţat.
Dumnezeu nu ne cere perfecţiunea. El doreşte părinţi care sunt dispuşi să fie conduşi de Spiritul Său.
Tată, îţi mulţumesc că foloseşti oameni imperfecţi pentru a îndeplini voia Ta perfectă!
Karen R. Hessen
