Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur şi n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei. Marcu 9:8
Ca părinte novice al unui copil de un an, uneori mă simt mult mai pricepută la a disciplina pisica sălbatică ce s-a mutat recent şi neinvitată în gospodăria noastră decât la a-mi disciplina copilaşul.
Cum îi pot explica acestui pui de om că nu este bine să bei apa câinilor sau să tragi afară tot ce se găseşte în dulapurile din bucătărie? Cum îi pot opri manifestarea isterică atunci când micuţul meu îngeraş este întins pe jos, lovind cu picioarele şi dând din mâini, în timp ce ţipă din toţi plămânii lui micuţi, dar eficienţi?
Înainte de a deveni părinte, pe când mă consideram profesionistă şi ştiam toate răspunsurile, mi-am promis că voi pune în practică pregătirea mea din domeniul psihologiei atunci când va fi necesar să-mi disciplinez viitorii copii, care vor asculta, bineînţeles, de bunăvoie. Ştii ce vreau să zic. Gândire pozitivă. Găsirea de comportamente înlocuitoare etc. Nu-i aşa că totul sună minunat? Nu mă înţelege greşit. Sunt încă o mare adeptă a acestor principii, dar în momentele de tensiune acestea nu sunt primii aşi pe care-i scot din mânecă. Mult prea adesea mă trezesc reacţionând verbal: „Opreşte-te!” sau „Nu!” sau „Nu chinui pisica!”
Când vine vorba de disciplină, am învăţat că este bine să fac un pas înapoi şi să-mi iau un moment pentru a-mi reajusta obiectivul. Când fac acest lucru, realizez că deseori este mult mai folositor să arunc o privire introspectivă decât să iau seama la bufoneriile fiicei mele. Indiferent cât de bun părinte voi învăţa să fiu, Katie tot va avea momente de isterie şi se va mai comporta necorespunzător din când în când. Ea nu este încă în stare să înţeleagă lumea la fel ca mine. Cea mai bună opţiune? Să fiu suficient de disciplinată ca să fac faţă acelor situaţii neplăcute, iar uneori chiar jenante.
Mă uimeşte felul în care Katie deseori îmi imită gesturile. Ce ar fi dacă, în loc să mă concentrez pe comportamentele ei, m-aş concentra să-i ofer un exemplu de femeie disciplinată? Până la urmă, totul ţine de observarea faptului că suntem schimbaţi, nu?
Tată, îmi doresc ca, prin exemplul meu, copilul meu să fie schimbat. Ajută-mă în primul rând ca, privind la Tine, să fiu schimbată!
Beth Helm
