Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. Proverbele 22:6
Când eram copil, nu exista opţiunea de a comanda din maşină mâncare fast-food, aşa cum este astăzi în fiecare cartier. „Plăcintele bunicii” şi „Brutăria mamei” însemnau că mama şi bunica erau chiar în bucătărie, pline până la gât de cocă şi făină. Primăvara începea odată cu apariţia catalogului de seminţe Gourney, iar majoritatea familiilor aveau grădină.
Acum ceva vreme, în timp ce mergeam cu maşina împreună cu copiii, ne-am oprit să luăm nişte plăcinte McQuick. După mai puţin de zece minute, m-am uitat în spate şi am văzut, printre pungile unsuroase şi desfăcute, plăcintele abia ciugulite. Cât de straniul m-am gândit. Nimic din grădina mamei nu era irosit.
În era microundelor, când până şi gazonul vine în suluri, societatea pare a ne oferi doar mai multe calorii cu mai puţine lucruri hrănitoare în ele. Noile mentalităţi cu privire la viaţa de cuplu ne conduc spre case mai mari, dar mai goale. Parentingul la modă ne-a impregnat copiii cu modele de acţiune rapidă, dar i-a înstrăinat de personajele biblice.
Poate avem nevoie de mai multe grădini şi de mai puţine fast-fooduri; de mai puţine produse numite „Bunica…” şi de mai multe bunici reale în casele noastre; de maşini mai lente şi de mâncăruri care se prepară mai îndelung (fast-food se traduce ad litteram „mâncare rapidă”, n.t.). Dar probabil avem nevoie cel mai mult să realizăm că tot ce este demn are nevoie de timp pentru a creşte.
Dacă soţii şi soţiile şi-ar fi luat timp să cultive grădini împreună, ar fi cultivat şi căsnicii mai bune? Şi ce s-ar întâmpla dacă familiile ar sta seara pe leagăne în grădină, numărând stele adevărate în locul stelelor de televiziune? în lumea noastră de unică folosinţă, suntem tentaţi să vrem rezultate de tipul „comandă rapidă” şi chiar „curierat rapid” direct la uşa noastră. Cu toate acestea, orice lucru de calitate cere timp pentru plănuire şi îngrijire. Grădinile necesită timp pentru a rodi. Copiii necesită timp pentru a fi educaţi. Iar plăcintele adevărate se fac prin muncă grea.
Eu cred că Dumnezeu i-a lăsat pe Adam şi pe Eva într-o grădină dintr-o mulţime de motive, dar în principal pentru a ne aminti că ceea ce contează cel mai mult nu este comandat, ci făcut cu mâna ta. Aşadar, am decis ca următoarea plăcintă pe care o vor mânca băieţii mei să fie făcută de ei.
Doamne, ajută-mă să am grijă de ceea ce este cel mai important!
Cindy R. Chamberlin
