Drept răspuns, împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” Matei 25:40
Una dintre cele mai mari frustrări pe care le aveam ca proaspătă mamă era extrem de puţinul timp pe care îl aveam pentru mine. Primul nostru copil a avut nişte colici cumpliţi în primele patru luni. Nu a dormit niciodată mai mult de două ore odată. Cel mai adesea era mai puţin decât atât. Pentru a-l face să doarmă, eu şi soţul meu făceam cu rândul să-l ţinem şi să-l legănăm aproape o oră. Era cel puţin extenuant, pot spune.
Conversaţiile cu soţul meu din acea perioadă erau deseori confuze şi frustrante, din cauza creierelor noastre private de somn. Conversaţiile mele cu Dumnezeu erau aproape inexistente. Eram plină de remuşcări că, atunci când viaţa devenea mai grea, nu-mi puteam lua timp deoparte pentru a mă conecta cu El.
Într-o zi în care păţisem tot ce se puteam păţi, îi împărtăşeam unui prieten cât de dificilă îmi devenise viaţa, cât de obosiţi eram eu şi soţul meu şi cât de vinovată mă simţeam, întrucât nu mai dispuneam de energia sau timpul necesar pentru închinare şi rugăciune. El a ascultat în linişte un moment, apoi a spus nişte cuvinte extrem de profunde: „Ştii, când Isus vorbea despre cei neînsemnaţi, întotdeauna mi-am imaginat că le vorbea părinţilor cu copii mici. El ştie ce se petrece acum în viaţa ta. El este chiar acolo, lângă tine.” M-am simţit pătrunsă de un sentiment de uşurare. Bineînţeles că ştia, m-am gândit. Ce descoperire!
În timpul primilor paşi năucitori şi extenuanţi prin experienţa maternităţii, este foarte uşor să uităm că Acela care a creat preţiosul bebeluş pe care îl legeni până adoarme înţelege cu adevărat şi îl interesează ce se petrece în viaţa ta. Chiar şi în acele zile – sau nopţi – în care singurele cuvinte pe care le poţi îngăima sunt epuizatele „Ajută-mă!”, El aude şi răspunde. Este chiar acolo alături de tine, ţinându-te strâns de mână în fiecare noapte nedormită.
Doamne, Îţi mulţumesc că mi-ai creat bebeluşul! Îţi mulţumesc că Te-ai gândit la mine – chiar dacă sunt mult prea epuizată să pot lega două propoziţii coerente! Dă-mi putere, Te rog, şi îţi mulţumesc că ai grijă de toţi!
Kristin Breiner
