Articolul precedentCe faci?
    Articolul următorO armată invizibilă

    Scrisoare către fiica mea

    Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna dintre ele. Psalmii 139:14-16

    Ai ajuns pe această lume prea devreme. La 28 de săptămâni, cântăreai aproape un kilogram. Corpul tău micuţ încăpea perfect în mâna tatălui tău, iar plânsul tău se asemăna cu acela al unui pisoi. M-am bucurat nespus atunci când asistenta a spus că te pot lua din incubator pentru a te ţine în braţe. Aveai aproape 24 de ore.

    M-am uitat la tubul nazal care te hrănea şi am şoptit: „Îmi pare rău!” Vina mă copleşea. Te-am lăsat baltă în momentul când erai cea mai vulnerabilă. Corpul meu nu a fost capabil să te ţină până la termen.

    Eram mama ta şi te-am dezamăgit chiar dinainte de a te naşte. Chiar dacă aveai zece degete la mâini şi la picioare, ai fost înregistrată ca avort. Cum te va afecta această traumă? Voi continua să-mi cer iertare pentru totdeauna? Eram foarte conştientă de fragilitatea ta. Cum mă voi putea revanşa vreodată faţă de tine? Totuşi tu păreai mulţumită în mâinile mele.

    Te-am adus acasă la şase săptămâni. Cântăreai un kilogram şi jumătate. Surioara ta mai mare de-abia aştepta să te vadă. Era aşa un copil fără griji şi plin de energie! Te-ai putea simţi la fel de liberă ca ea? Sau vei fi trasă înapoi deoarece corpul meu te-a lăsat baltă? Te-am îmbrăcat cu haine de păpuşi timp de şase luni. Tu erai păpuşa noastră dragă.

    Pentru următorii trei ani am refuzat să plâng. Nu-mi dădeam voie să mă comport ca o persoană reală. Dacă cedez şi devin vulnerabilă, se va rupe ceva şi în interiorul tău? Eram hotărâtă să fiu puternică pentru tine. Indiferent de cost.

    Ziua în care ai mers la grădiniţă a fost foarte fericită! Ştiam că vei fi bine. Nu aveai nicio incapacitate ascunsă care să te tragă înapoi. Aceea a fost, în final, prima zi în care mi-am permis să plâng. Prin lacrimi m-am eliberat de anii de remuşcări pe care îi îndurasem. Puteam zâmbi din nou.

    Corpul tău a crescut puternic şi perfect. Nu mai erai fragilă, te zbenguiai cu bucurie şi erai încrezătoare. Ai păşit pe scenă şi ţi-ai revendicat locul în lume. Chiar dacă nu ştii, mi-ai oferit cel mai dulce dar: iertarea.

    Inima mea se revarsă!

    Debby Botes

    Din aceeași categorie

    Greutăţile financiare

    A trebuit să trecem prin multe încercări, dar acestea ne-au dat mari lecții pentru caracter. Am învățat să apreciem puținul pe care îl aveam, să fim foarte flexibili cu hobby-urile, să ne descurcăm cu puțin și să economisim mult, să exersăm permanent autocontrolul și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Publicate astăzi

    A cincea roată

    Nimeni nu ne poate face să ne simțim altfel decât noi acceptăm să o facem. Pentru a ne cunoaște cu adevărat valoarea, ar trebui să nu mai privim în oglinda ochilor celorlalți și nici în oglinda proprie, ci în felul în care ne vede Dumnezeu. Cum crezi că te vede El din moment ce a fost gata să moară pe cruce pentru tine? Cât crezi că valorezi pentru El dacă El spune că „te-a săpat pe palmele Lui”? Nicăieri nu valorezi mai mult decât în ochii Mântuitorului tău; nu-ți desprinde privirea de la El!

    Iertarea

    Trebuie să le cerem iertare celorlalți și Tatălui nostru ceresc. El ne iubește atât de mult, că este bucuros să ne ierte. Lăudați numele Lui!

    Greutăţile financiare

    A trebuit să trecem prin multe încercări, dar acestea ne-au dat mari lecții pentru caracter. Am învățat să apreciem puținul pe care îl aveam, să fim foarte flexibili cu hobby-urile, să ne descurcăm cu puțin și să economisim mult, să exersăm permanent autocontrolul și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

    Investește în copiii și nepoții tăi!

    Ne predăm astăzi în mâna Ta, Doamne, și Te rugăm ca mărgăritarele Tale de înțelepciune să devină realitate în viețile noastre, ale tuturor, așa încât nepoții să fie „cununa” bunicilor, iar părinții – „slava” copiilor lor. PROVOCARE: Gândește-te la modalități practice de a întinde punți între generații!

    Idők és alkalmak

    „Mondta pedig nékik: Nem a ti dolgotok tudni az időket vagy alkalmakat, melyeket az Atya...