Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. 2 Timotei 1:7
– Nu vreau să fiu o prinţesă! Vreau să fiu băiat, ca fraţii mei, striga Jean, o fetiţă de cinci anişori, în timp ce auzea paşii mamei ei apropiindu-se.
Curioasă, mama se grăbi spre dormitorul lui Jean, întrebând:
– Ce se întâmplă cu micuţa mea prinţesă?
– Ţi-am spus. Nu vreau să fiu prinţesă, ţipă Jean şi, cu lacrimi curgându-i pe obrăjorii ei ciocolatii, adăugă: Ţi-am mai spus asta, dar tu nu mă asculţi.
– Bine, draga mea. Mama te ascultă acum.
– Fraţii mei pot ieşi afară să joace baschet. Ei spun că eu nu mă pot juca, fiindcă trebuie să fac treburi de fete. Uite-te la mine! explică ea printre suspine în timp ce-şi arunca păpuşile şi setul de ceai prin cameră. Este aşa de plictisitor!
– Dar, Jean, câteodată joci baschet cu fraţii tăi! încercă mama să-şi încurajeze fiica.
– Nu, nu! Mă joc cu ei doar atunci când nu au prieteni. Eu vreau să mă joc tot timpul. Nu vreau să fiu fetiţă.
Mama o strânse la piept şi, încercând să o consoleze, îi promise că se va putea juca cu fraţii ei mai des.
Toată lumea se luptă cu propria sexualitate. Astăzi, mai mult ca niciodată, părinţii creştini sunt îngrijoraţi cu privire la identitatea sexuală a copiilor lor. Când este momentul potrivit să discuţi cu copiii tăi despre diferenţele de gen şi de roluri? Cât de mult e nevoie să le spui, încât să nu le furi inocenţa, dar nici să nu le prejudiciezi percepţia asupra sexualităţii?
Creatorului nostru îi pasă de orice problemă care apare în viaţa noastră. Dacă ne cunoştea chiar dinainte să existăm (Psalmii 139:13), atunci putem avea încredere în El să ne îndrume pe noi şi pe copiii noştri în privinţa identităţii lor sexuale.
Doamne, Te rog, ajută-mă să-mi pun încrederea în Tine cu privire la orice aspect din viaţa copiilor mei, inclusiv cel al identităţii lor sexuale.
Sandra Fletcher
