Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. Filipeni 4:19
Când a simţit chemarea din partea lui Dumnezeu să devină pastor, soţul meu a renunţat la profesia de inginer şi ne-am mutat în Michigan. În timp ce el se afla la seminar, nu primeam nicio sponsorizare sau ajutor financiar de niciun fel. Trăiam doar din indemnizaţia lui. Aveam trei copii la acel moment şi ne puteam permite un apartament cu două dormitoare. Nu ne deranjau spaţiile înguste, deoarece eram entuziasmaţi de chemarea noastră la misiune. Dumnezeu îmi spusese înainte de a ne căsători că soţul meu avea să fie pastor. Am aşteptat acest lucru timp de zece ani.
Cei trei ani petrecuţi în Michigan au trecut rapid, iar în al patrulea an, cel final, soţul meu a primit un loc de muncă. Dar banii ni s-au terminat înainte de a-şi primi primul cec de salariu. Trebuia să aşteptăm până la sfârşitul lunii. Nu aveam bani de mâncare. În fiecare zi ne uitam în cutia poştală după cec, dar acesta nu apărea. Dar nu ne-am făcut griji. Ne-am reamintit că Dumnezeu ştia că aveam trei guri de hrănit.
Într-o dimineaţă ne-am adunat pentru altarul familial, iar copiii stăteau lângă soţul meu, care cânta la pian. Cântam împreună laude la adresa lui Dumnezeu, când am auzit un ciocănit puternic la uşă. Eu mă aflam la doar un metru de uşă, aşa că am deschis şi m-am uitat în dreapta, apoi în stânga. Nu era nimeni acolo. M-am uitat în jos şi chiar în faţa mea se aflau două sacoşe cu alimente. În sacoşe am găsit unt de arahide, pâine, multe fructe şi legume şi încă o mică surpriză. Chiar între două franzele am găsit o bancnotă de un dolar – exact cât aveam nevoie pentru automatul de spălat rufe din spălătorie. Am avut mâncare din abundenţă până în ziua de salariu de la sfârşitul lunii şi haine curate, de asemenea. Am continuat să îl lăudăm pe Dumnezeu şi I-am mulţumit pentru aprovizionarea cu toate cele necesare. Acela a fost un altar de închinare de care îmi voi aminti întotdeauna. Continuăm să ne împărtăşim povestea despre cum Dumnezeu a lăsat mâncare în
faţa uşii noastre.
Doamne, îţi mulţumesc pentru că întotdeauna ai fost acolo să ne împlineşti nevoile! îţi suntem deplin recunoscători pentru toate dovezile purtării Tale de grijă!
Edwina Grice Neely
