Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip. Isaia 49:15
Când am primit postul de capelan asistent, eram încântată în mod special de privilegiul de a vizita pacientele cu nou-născuţi din aripa de obstetrică. Încântarea mea creştea pe măsură ce găseam cadouri pentru copii şi abţibilduri drăguţe pe care să le duc micilor mei pacienţi.
În cursul vizitelor mele am rămas totuşi nedumerită de ceea ce observam: unele proaspete mame aveau o faţă serioasă sau îngrijorată. Mă întrebam de ce nu erau fericite în acea zi atât de specială. După ce am discutat cu ele, am realizat că bebeluşii lor aveau probleme fizice grave pentru care nu putea fi garantată recuperarea.
Inima mea plângea că acele mame vărsau lacrimi de durere şi disperare pentru micuţii lor. Nu părea să le intereseze propria lor stare sau durerea din timpul naşterii.
Singura lor grijă era bebeluşul suferind.
La fel era şi în Secţia de pediatrie. Mame şi taţi erau îngrijoraţi cu privire la copilaşii lor aflaţi în mari dureri.
Ochii le erau aţintiţi asupra copiilor lor fie că vorbeau cu doctorii, cu asistentele, fie cu capelanii. Se vedea imediat că mulţi dintre ei nu dormiseră cu o noapte înainte, dar nu le păsa. Ei erau fericiţi şi puteau zâmbi doar în momentul în care copiii lor se vindecau, dar erau în lacrimi şi îndureraţi atunci când treceau prin momente mai grele.
Ca mamă a unui singur băiat, imediat am simţit împreună cu ei, reamintindu-mi de acele perioade când fusese bolnav. Pur şi simplu nu puteam să dorm sau să mă concentrez pe munca mea în timp ce mi se rupea inima pentru el. Sunt sigură că acei părinţi pe care i-am întâlnit treceau prin acelaşi lucru. Dragostea şi grija pentru copiii lor erau similare, indiferent de naţionalitate, rasă, vârstă sau religie.
Reamintindu-mi de vizitele făcute acestor părinţi, nu pot să nu mă gândesc la Dumnezeul nostru care îşi supraveghează copiii zi şi noapte. Dacă noi, părinţi cu natură păcătoasă, ne putem da tot sufletul pentru copilul nostru bolnav, cu cât mai mult îşi aminteşte Dumnezeu să Se îngrijească de copiii Săi care suferă de păcat şi amărăciune?
Ajută-ne să ne reamintim de dragostea Ta nemaipomenită de fiecare dată când inimile noastre se frâng pentru preţioasele daruri pe care ni le-ai încredinţat.
Heidi Ok Kyung Ha
