Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. 2 Corinteni 4:8,9
„Săracă” era un termen prea generos. Cămara ei era aproape goală. Mi-a venit în minte istoria văduvei din Sarepta. În cămară avea puţin zahăr, o cană de linte şi o cană de orez din care trebuia să pregătească cina pentru şase persoane. Familia ei ajunsese în vremuri de ananghie, iar credinţa tuturor era pusă la încercare. Tot viitorul lor era nesigur.
La un moment dat, avea rufe de spălat, aşa că trebuia să meargă în cămară să ia ligheanul şi uscătorul de rufe, dar îi trebuia apă fierbinte, fiindcă detergent nu aveau. Îndreptându-se spre cămară, a auzit un foşnet ca de hârtie şi a observat mişcări prin crăpătura uşii. Deschizând-o, i s-a rupt inima. Fetele ei aveau o lingură şi mâncau în linişte zahăr direct din cutie. Ochii li s-au făcut mari de îngrijorare, crezând că urmau să fie pedepsite. Ochii ei s-au umplut de lacrimi în timp ce le-a luat şi le-a strâns în braţe. Le-a spus că nu e nicio problemă şi le-a promis că Dumnezeu nu le va dezamăgi niciodată, dacă erau credincioase. Au plâns şi s-au rugat împreună. Când a venit seara, a pregătit mâncarea de orez cu linte. Au stat cu toţii la cină cu zâmbete şi o atitudine pozitivă. În timpul mesei a sunat telefonul soţului ei. A plecat de la masă ca să poată răspunde. Întorcându-se după câteva minute, şi-a terminat de mâncat porţia.
După masă, când copiii erau deja în pat, soţul s-a strecurat afară. Dar înainte să plece, i-a spus soţiei că un prieten a depus 100 de dolari în contul lor bancar. I-au mulţumit împreună lui Dumnezeu pentru binecuvântare. Dimineaţa a venit cu miros de mâncare delicioasă, care îi aştepta în camerele lor. S-au trezit şi au trăit împreună un moment de mare întărire a credinţei – pe care nu îl vor uita prea curând. Dumnezeu le umpluse cămara şi stomacurile.
Tată ceresc, când traversăm vremuri grele împreună cu copiii noştri, ajută-ne să ne sprijinim unii pe alţii şi să privim spre Tine pentru a ne împlini toate nevoile! Ajută-ne să-i învăţăm că, indiferent ce necaz ar putea sosi, nu este nevoie să ne îngrijorăm; chiar dacă nu înţelegem provocările care cad peste noi, nu trebuie să cădem în disperare! Atunci când ne simţim loviţi, nu am fost abandonaţi; chiar dacă suntem trântiţi la pământ, nu suntem nimiciţi. Îţi mulţumim în numele lui Isus. Amin!
Karen Barnett
