Articolul precedentDespre curaj si scop
    Articolul următorSecretele biruinței

    O lingură plină de zahăr

    Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. 2 Corinteni 4:8,9

    „Săracă” era un termen prea generos. Cămara ei era aproape goală. Mi-a venit în minte istoria văduvei din Sarepta. În cămară avea puţin zahăr, o cană de linte şi o cană de orez din care trebuia să pregătească cina pentru şase persoane. Familia ei ajunsese în vremuri de ananghie, iar credinţa tuturor era pusă la încercare. Tot viitorul lor era nesigur.

    La un moment dat, avea rufe de spălat, aşa că trebuia să meargă în cămară să ia ligheanul şi uscătorul de rufe, dar îi trebuia apă fierbinte, fiindcă detergent nu aveau. Îndreptându-se spre cămară, a auzit un foşnet ca de hârtie şi a observat mişcări prin crăpătura uşii. Deschizând-o, i s-a rupt inima. Fetele ei aveau o lingură şi mâncau în linişte zahăr direct din cutie. Ochii li s-au făcut mari de îngrijorare, crezând că urmau să fie pedepsite. Ochii ei s-au umplut de lacrimi în timp ce le-a luat şi le-a strâns în braţe. Le-a spus că nu e nicio problemă şi le-a promis că Dumnezeu nu le va dezamăgi niciodată, dacă erau credincioase. Au plâns şi s-au rugat împreună. Când a venit seara, a pregătit mâncarea de orez cu linte. Au stat cu toţii la cină cu zâmbete şi o atitudine pozitivă. În timpul mesei a sunat telefonul soţului ei. A plecat de la masă ca să poată răspunde. Întorcându-se după câteva minute, şi-a terminat de mâncat porţia.

    După masă, când copiii erau deja în pat, soţul s-a strecurat afară. Dar înainte să plece, i-a spus soţiei că un prieten a depus 100 de dolari în contul lor bancar. I-au mulţumit împreună lui Dumnezeu pentru binecuvântare. Dimineaţa a venit cu miros de mâncare delicioasă, care îi aştepta în camerele lor. S-au trezit şi au trăit împreună un moment de mare întărire a credinţei – pe care nu îl vor uita prea curând. Dumnezeu le umpluse cămara şi stomacurile.

    Tată ceresc, când traversăm vremuri grele împreună cu copiii noştri, ajută-ne să ne sprijinim unii pe alţii şi să privim spre Tine pentru a ne împlini toate nevoile! Ajută-ne să-i învăţăm că, indiferent ce necaz ar putea sosi, nu este nevoie să ne îngrijorăm; chiar dacă nu înţelegem provocările care cad peste noi, nu trebuie să cădem în disperare! Atunci când ne simţim loviţi, nu am fost abandonaţi; chiar dacă suntem trântiţi la pământ, nu suntem nimiciţi. Îţi mulţumim în numele lui Isus. Amin!

    Karen Barnett

    Din aceeași categorie

    Greutăţile financiare

    A trebuit să trecem prin multe încercări, dar acestea ne-au dat mari lecții pentru caracter. Am învățat să apreciem puținul pe care îl aveam, să fim foarte flexibili cu hobby-urile, să ne descurcăm cu puțin și să economisim mult, să exersăm permanent autocontrolul și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Publicate astăzi

    A cincea roată

    Nimeni nu ne poate face să ne simțim altfel decât noi acceptăm să o facem. Pentru a ne cunoaște cu adevărat valoarea, ar trebui să nu mai privim în oglinda ochilor celorlalți și nici în oglinda proprie, ci în felul în care ne vede Dumnezeu. Cum crezi că te vede El din moment ce a fost gata să moară pe cruce pentru tine? Cât crezi că valorezi pentru El dacă El spune că „te-a săpat pe palmele Lui”? Nicăieri nu valorezi mai mult decât în ochii Mântuitorului tău; nu-ți desprinde privirea de la El!

    Iertarea

    Trebuie să le cerem iertare celorlalți și Tatălui nostru ceresc. El ne iubește atât de mult, că este bucuros să ne ierte. Lăudați numele Lui!

    Greutăţile financiare

    A trebuit să trecem prin multe încercări, dar acestea ne-au dat mari lecții pentru caracter. Am învățat să apreciem puținul pe care îl aveam, să fim foarte flexibili cu hobby-urile, să ne descurcăm cu puțin și să economisim mult, să exersăm permanent autocontrolul și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

    Investește în copiii și nepoții tăi!

    Ne predăm astăzi în mâna Ta, Doamne, și Te rugăm ca mărgăritarele Tale de înțelepciune să devină realitate în viețile noastre, ale tuturor, așa încât nepoții să fie „cununa” bunicilor, iar părinții – „slava” copiilor lor. PROVOCARE: Gândește-te la modalități practice de a întinde punți între generații!

    Idők és alkalmak

    „Mondta pedig nékik: Nem a ti dolgotok tudni az időket vagy alkalmakat, melyeket az Atya...