Ai motive de recunoştinţă

Ca săgeţile în mâna unui războinic, aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămâne de ruşine când vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă. Psalmii 127:4,5

Intenţionam să avem doi copii. Când al doilea copil avea cinci luni, am aflat că sunt însărcinată cu al treilea. În timp ce eu abia făceam faţă zilelor epuizante de sarcină, cu un copil de doi ani şi cu un bebeluş, toţi străinii pe care îi întâlneam – şi toţi ceilalţi – păreau să aibă acelaşi lucru de zis: „Vai, o să fii ocupată până peste cap!

Poţi da vina pe hormoni, dar în unele zile cu chiu cu vai mă abţineam să nu mă răstesc la ei: „Chiar aşa? Credeam că al treilea va fi cu noroc.”

„De ce tot continuă să-mi spună asta?” îmi întrebam soţul. „Nu văd şi ei că sunt deja copleşită?”

Dintre toţi, o doamnă grijulie a făcut excepţie şi o diferenţă majoră. Privind cum mă zbat, într-o zi, cu un copil într-un scaun înalt, în timp ce celălalt urla spre mine din cărucior, a venit să vorbim.

„Când cei doi copii ai mei erau de această vârstă”, a început ea, „ne gândeam să avem şi un al treilea. Dar mă simţeam aşa de suprasolicitată, încât am zis că n-o să mai fiu în stare de încă unul.” A zâmbit trist. „Dar acum, cei doi sunt adolescenţi şi chiar îmi doresc să-l fi avut şi pe al treilea!” Apoi a adăugat: „Ştiu, este greu acum, dar asta va fi doar pentru un timp. Doar aşteaptă. Vei fi foarte fericită că ai făcut-o!”

Cu ochii umplându-mi-se de lacrimi, i-am mulţumit. Şi nu îţi spun, în următorii doi ani, de câte ori m-am agăţat de speranţa din cuvintele ei. Nu voi nega. Am mâncat o grămadă de tăieţei semipreparaţi pentru câteva luni. Casa noastră era un dezastru. Dar acum cel mai mic are şase ani. Urcăm în maşină pentru a merge în diverse locuri şi e minunat! Toţi sunt în stare să meargă neasistaţi la baie, să se încalţe şi să-şi pună centurile de siguranţă. Mă bucur că am trei copii, iar faptul că îi am pe toţi aşa de apropiaţi de vârstă s-a dovedit a fi o binecuvântare uriaşă. Ştiu că poate fi copleşitor, dar mai rezistă puţin! Şi, dacă ai trecut de acele vremuri grele, aminteşte-ţi să transmiţi mesajul de speranţă şi altora!

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru încurajarea venită de la un străin şi pentru harul Tău, care m-a trecut prin multe zile grele! A meritat!

Nicole Crosier Parker

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video