Strigă la Isus

Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul. Psalmii 40:1-3

– Mami, este TD acasă acum? Mă pot juca cu ea?

– Nu, Kelley! Ţine minte, sora ta nu se mai întoarce! Nu ne mai putem juca cu ea.

Cum îi explici unui copil de trei ani moartea? Cum poţi ajuta o fetiţă în suferinţa produsă de pierderea surorii şi tovarăşei ei permanente?

Fericita noastră familie era distrusă; eu şi soţul meu ne chinuiam să ne împăcăm cu pierderea fiicei celei mari, în timp ce încercam să o facem pe cea mică să înţeleagă inimaginabilul: Kimberley nu se mai întorcea.

Kelley, în mod natural un copil fericit, a devenit morocănoasă, fricoasă şi furioasă. Toate tehnicile noastre de parenting deveniseră nefolositoare, iar confuzia era copleşitoare.

Dar Dumnezeu este minunat. În încordarea întrebărilor şi a problemelor, El S-a coborât spre noi. Nu am aşteptat întotdeauna cu răbdare, dar Dumnezeu Şi-a împlinit promisiunile şi mi-a oferit înţelepciune şi răbdarea de a-mi alina şi iubi fetiţa în toiul anxietăţii ei. Au fost multe nopţi în care a trebuit să mă agăţ de promisiunile Lui: „Căci întristările noastre [sunt] uşoare, de o clipă. (…) Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd” (2 Corinteni 4:17,18). Sau aceasta: „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi” (Psalmii 46:1).

Să fii părinte în perioade dificile poate cauza văi imense de disperare, munţi de neîncredere şi furie. Poate despărţi o familie sau o poate apropia mai mult. Alegerea – deşi nu este uşoară – îţi aparţine ţie. Ţine de noi, ca părinţi, să alegem să strigăm la Dumnezeu, solicitând împlinirea făgăduinţei că „Domnul este aproape de cei cu inima frântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit” (Psalmii 34:18).

Tată iubit, mă aşez împreună cu copiii mei în grija Ta! Te rog să umpli golurile pe care le-am lăsat în urmă în parcursul meu de părinte! îţi mulţumesc pentru binecuvântarea de a-i avea pe aceşti micuţi în viaţa mea!

Daria L. McCarty

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor