„A pus hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui.” Proverbele 8:29
Era un băieţaş mic, nu mai mare de trei ani, cu bucle blonde care dansau în vânt. Câştigase atenţia tuturor de pe plajă, în acea zi. În timp ce construia un castel asimetric de nisip, râdea – un râs al inocenţei, cu hohote de încântare.
Eram la plajă, sperând la câteva ore de evadare din haosul care apăruse în viaţa noastră. Aceasta era plaja unde proaspătul meu soţ îşi pusese braţul în jurul meu pentru prima oară, pretinzând că vrea să-mi arate o barcă cu pânze în depărtare. Acele zile de visat nesfârşit cu ochii deschişi au ajuns să se năruie. Dificultăţile la locurile de muncă, cele cu banii şi boala ne-au marcat drumul, împreună cu intruziunea necruţătoare a morţii într-o lume abia începută.
Un ţipăt strident m-a adus înapoi din profunzimea gândurilor mele. Flăcăul era acum însoţit de tatăl lui şi-şi unduia degetele de la picioare spre valurile care se spărgeau de ţărm. Oh, ce valuri! Se tot spărgeau de ţărm. Durerea pierderii şi suferinţa mi-au adus aminte încă o dată de valurile care au lovit în barca vieţii noastre. Mareele abia ne-au lăsat puţin timp să ne tragem sufletul înainte ca următorul val să ne lovească.
M-am întors spre copilaş şi l-am privit în timp ce se apropia tot mai mult de linia ţărmului. Apa a ajuns să îi gâdile tălpile, iar el a sărit afară din apă, surprins. Apoi a păşit din nou, timid spre apă. În sfârşit şi-a învins frica şi a stat drept, în timp ce marginile valurilor se răsuceau delicat în jurul gleznelor lui. A realizat că valurile cele mai puternice puteau ajunge doar până acolo. Rânjetul său isteţ spunea totul.
Aşa mi-am adus aminte de o promisiune cu privire la propriile noastre vieţi. „Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre” (1 Corinteni 10:13). Stăpânul valurilor noastre este Dumnezeu, care le supraveghează. El nu le va lăsa să ne nimicească în spargerea lor.
Îţi mulţumesc, Tată, deoarece chiar dacă ne confruntăm cu zile întunecate şi triste pe acest pământ, Tu ne porţi de grijă, dar în acelaşi timp ne laşi să creştem şi ne fereşti de rău! Îţi mulţumesc, Păzitorul meu de valuri!
Kimberley Tagert-Paul
