Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însusi îngrijeşte de voi. 1 Petru 5:7
Stătea în cadă trăgându-şi picioarele la piept cât de tare putea. Suspinele îi zguduiau corpul, iar inspiraţiile de după fiecare suspin erau sacadate. „Dar mam-m-mi, mi-e foa-r-te do-or de tat-ti.” Tatăl Kaylei era plecat de şase luni şi avea încă şase luni până la îndeplinirea misiunii militare, înainte să se întoarcă acasă.
„Uite, lasă-mă să te spăl pe spate.” Mai trecuseră prin asta. Mama Kaylei ştia că apa călduţă îi va calma fetiţa şi o va ajuta să-şi recapete controlul asupra emoţiilor. O durea să o vadă plângând. Dacă pentru un adult este dificil să se descurce cu absenţa cuiva, pentru un copil aceasta poate fi zdrobitoare.
A fi părinte este oricum destul de dificil şi fără perioadele cumplit de triste, dar absenţa temporară sau moartea partenerului transformă totul în tragedie.
Cum putem noi, ca părinţi, să ne ridicăm copiii atunci când exact acel lucru care le frânge inima apasă greu şi pe pieptul nostru? Deşi ar putea suna banal, adevărul este că nu putem purta aceste poveri de unii singuri. Este imperios necesar să avem un timp de linişte şi meditaţie, iar de multe ori trebuie să ne distanţăm din punct de vedere fizic pentru câteva minute, pentru a avea parte de un progres cât de cât.
Când Kayla a fost uscată, îmbrăcată şi în pat, mama s-a rugat cu ea, a pupat-o de noapte bună cu un delicat „te iubesc, Kayla” şi a ieşit din cameră. Înainte ca băieţii să o cheme sau să o acapareze vasele, ea s-a furişat în dormitorul ei şi a închis uşa. Jos, în genunchi, şi-a vărsat durerea din suflet în faţa Dumnezeului ei.
Când ne simţim copleşiţi din cauza vieţii, iar zilele ne sunt în cel mai bun caz dificile, iar în cel mai rău caz imposibil de îndurat, trebuie să ne sustragem din vârtej şi să-L căutăm pe Isus. El poate fi alături de noi în vâltoare, dar îi vom simţi cel mai bine prezenţa dacă ne-am legat spiritual de El în timpul nostru de singurătate. Nu e nevoie decât de un simplu: „Ajută-mă, Isuse!” şi El ne va onora solicitarea.
Când te trezeşti absorbit(ă) de intensitatea momentului, agăţându-te de un colac de salvare, prinde-te de Isus! Strigă-L pe nume! Leagă-te de El! Isus te va vedea prin furtună şi îţi va oferi putere pentru a-i vedea şi tu, la rândul tău, pe copiii tăi prin furtună.
Îţi mulţumesc pentru promisiunile şi planurile Tale, Doamne, de a ne oferi un viitor şi o nădejde!
Candy Craves DeVore
