Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip. Isaia 49:15
După toate visurile şi speranţele cu privire la un nou membru al familiei, când aduci bebeluşul acasă îţi dai seama că a fi părinte este mult mai dificil decât ţi-ai imaginat vreodată. Părinţii nou-născuţilor se întreabă adesea în gând: „De ce mi-a trebuit mie aşa ceva?” De obicei nu exprimă aceste gânduri cu voce tare, din frica de a nu fi catalogaţi drept părinţi răi.
Ai putea să asemeni această stare cu „regretele cumpărătorului”, dar nu poţi returna bebeluşul în schimbul banilor achitaţi şi ştii că nu poţi dezerta. Te trezeşti prins într-o lume dulce-amăruie a epuizării, cu recompense slăbuţe. Singurul lucru de făcut este să continui, întrebându-te în fiecare noapte: „Va fi oare asta noaptea în care voi apuca să dorm cinci ore neîntrerupt?” Nu ceri mult, doar un somn de cinci ore. Aceasta este cantitatea de somn la care se referă pediatrii când spun că bebeluşul va dormi „peste noapte”. Aceasta este latura parentingului despre care nimeni nu vorbeşte, deşi este una extrem de reală.
Chiar dacă te-ai putea întreba dacă nu cumva aceste sentimente indică faptul că nu ai stofă de părinte, curaj! Acestea nu arată că eşti un părinte rău, ci doar că eşti o fiinţă extenuată. Citind versetul biblic de mai sus, se pare că Isaia vedea regret şi extenuare în comunitatea de mame din jurul lui, cu foarte, foarte mulţi ani în urmă. Sentimentele nu sunt păcătoase. Să acţionăm conform sentimentelor noastre se poate dovedi uneori a fi păcat, dar emoţiile sunt pur şi simplu nişte reacţii chimice din creier. A ne aminti cu melancolie zilele de dinainte de a avea un copil, când viaţa era fără griji, şi a ne întreba de ce am putut crede că un bebeluş e o idee bună nu reprezintă un păcat.
Cunoscând sufletul femeilor de-a lungul timpurilor, Dumnezeu este conştient de deznădejdea şi epuizarea care le acompaniază. Fii bună cu tine însăţi! Dumnezeu ştie ce simţi. Poate că Dumnezeu îngăduie ca bebeluşii să plângă pentru ca noi să nu regretăm aşa de tare faptul că ei cresc, dat fiind că vremea de pruncie este în rest foarte frumoasă.
Doamne, dă-mi puterea să trec prin noapte! Îţi mulţumesc că înţelegi cât de greu este. Îţi mulţumesc că mâine este o nouă zi, iar în cele din urmă aceasta va rămâne doar o amintire frumoasă.
Nancy Beck Irland
