Articolul precedentIndulj előre!
    Articolul următorDumnezeul neschimbător

    Un animal de pluş

    Toţi cei ce aveau stofe vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, din in subţire şi păr de capră, piei de berbec vopsite în roşu şi piei de viţel de mare le-au adus. Exodul 35:23

    Când fiica noastră, Tina, avea trei ani, tatăl ei şi cu mine am optat pentru un stil de viaţă mai simplu – unul care mi-ar permite să fiu o mamă casnică şi ne-ar oferi şanse mai mari pentru adoptarea unui al doilea copil. Decizia noastră presupunea să ne mutăm din aglomerata Californie de Sud spre o zonă rurală, în Placerville, California. Ne-am vândut casa, am încărcat camionul şi ne-am îndreptat spre nord.

    La primul Paşte, ca familie cu un singur venit, am conştientizat cât de diferită devenise existenţa noastră. În acel an, ca întotdeauna, i-am făcut Tinei o rochie nouă pe care să o poarte la biserică. Dar bani pentru animăluţul de pluş tradiţional nu mai erau. Tradiţiile erau importante pentru mine. Nu aveam de gând să renunţ fix la aceasta. Am găsit ceea ce căutam între materialele mele de cusut – un tipar pentru un câine de pluş. O cercetare în cutia mea cu petice a scos la iveală două bucăţi mici de blană falsă, resturi de la o costumaţie de girafă şi un pătrat mic cu imitaţie de piele de oaie. Dacă aveam destule petice, le puteam coase împreună pentru a confecţiona un câine. Un telefon dat mamei şi un anunţ făcut în grupul de femei cu care studiam Biblia au dus la achiziţionarea de petice de imitaţii de zebră, pudel, vacă, elefant, urs, leopard şi leu. Am tăiat, am cusut şi am conceput cu atenţie fiecare parte din câine. Dintr-o pâslă rămasă am făcut ochii şi o limbă roşie. Aţa de brodat i-a cusut nasul şi gura.

    Tatăl Tinei a adus acasă un pătrat mare de burete folosit pentru împachetat mobila în timpul transportului. Cu foarfecă, l-am tăiat în bucăţi de mărimea popcornului, cu care am umplut interiorul câinelui până când marginile abia se mai atingeau. Când l-am închis, era cel mai frumos câine făcut din petice din toate timpurile. Şi, cel mai important, Tina l-a îndrăgit. L-a numit Scrappy-doo. El a rămas încă jucăria ei preferată din toate timpurile.

    Dăruirea prin intermediul celorlalţi este doar o modalitate prin care oferă Dumnezeu. Fie că este vorba despre colectarea de materiale pentru a construi un cort în deşert acum 3 500 de ani, fie despre jucăria unui copil din California anului 1979, El îi poate inspira pe oameni să ofere cu generozitate. Dumnezeu este foarte devotat.

    Tată, Îţi mulţumesc pentru exemplul Tău de a oferi şi pentru generozitatea prietenilor şi vecinilor noştri şi chiar a străinilor care ne ajută adesea să trecem prin momente dificile!

    J Karen R. Hessen

    Din aceeași categorie

    Fidelitatea

    Deşi este adevărat că dificultăţile pot clătina din temelii orice relaţie, este posibilă persistenţa în simţăminte şi în promisiunea faţă de unirea personală cu Dumnezeu. E grea trecerea prin crize, dar în loc să slăbească relaţia, dificultăţile contribuie adesea la întărirea şi stabilizarea acesteia.

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Mulţumirea

    Nu trebuie să aşteptăm până când deţinem una sau alta pentru a fi fericiţi. Putem chiar acum să fim mulţumitori; astăzi avem deja suficiente lucruri care să ne bucure. Putem fi recunoscători în orice situaţie ne-am afla.

    Umili ca Hristos

    Isus era Dumnezeu, dar a luat chip de rob şi a devenit ascultător până la moarte, coborând până la marginile de jos ale umanităţii, pentru că El te iubeşte pe tine şi mă iubeşte şi pe mine. Eşti gata să fii ecoul Lui?

    Publicate astăzi

    A fiatalok Isten eszközei

    „Jó a férfiúnak, ha igát visel ifjúságában.” (Siral 3,27)„Isten fiatalokat hív, akik ifjúságuk lendületével és...

    Dăinuie veșnic

    Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceeace...

    Autostrada cu patru benzi de mers

    Când alegem lucrurile facile și aparent foarte rapid de obținut, să ne întrebăm mai întâi care ar putea fi capcanele din spatele acestor avantaje. Nu întotdeauna ceva ușor de obținut sau de făcut este rău, dar, în general, dacă Satana pregătește vreo capcană, în mod sigur nu va face un drum prea îngust către ea, ci cu siguranță o autostradă cu cât mai multe benzi. El are interesul să nu facem eforturi prea mari până când ajungem la distrugere; după ce am pornit și nu ne mai putem întoarce prea ușor, el ne va încuraja să ne grăbim cât mai mult. Pe calea cea îngustă nu va fi atât de ușor, însă poate fi frumos și interesant dacă din experiența noastră face parte și Cel ce știe cel mai bine drumul, pentru că a mers înaintea noastră pe el.

    Noi suntem epistole

    Eu și soțul am adoptat textul din Matei 25:40 ca pe unul dintre principiile de conduită în viață. Conform celor afirmate de apostolul Pavel, nu suntem doar epistole de citit pentru ceilalți, ci ni se amintește că orice le facem altora, fie bine, fie rău, Îi facem, de fapt, lui Isus.

    Fidelitatea

    Deşi este adevărat că dificultăţile pot clătina din temelii orice relaţie, este posibilă persistenţa în simţăminte şi în promisiunea faţă de unirea personală cu Dumnezeu. E grea trecerea prin crize, dar în loc să slăbească relaţia, dificultăţile contribuie adesea la întărirea şi stabilizarea acesteia.