Toţi cei ce aveau stofe vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, din in subţire şi păr de capră, piei de berbec vopsite în roşu şi piei de viţel de mare le-au adus. Exodul 35:23
Când fiica noastră, Tina, avea trei ani, tatăl ei şi cu mine am optat pentru un stil de viaţă mai simplu – unul care mi-ar permite să fiu o mamă casnică şi ne-ar oferi şanse mai mari pentru adoptarea unui al doilea copil. Decizia noastră presupunea să ne mutăm din aglomerata Californie de Sud spre o zonă rurală, în Placerville, California. Ne-am vândut casa, am încărcat camionul şi ne-am îndreptat spre nord.
La primul Paşte, ca familie cu un singur venit, am conştientizat cât de diferită devenise existenţa noastră. În acel an, ca întotdeauna, i-am făcut Tinei o rochie nouă pe care să o poarte la biserică. Dar bani pentru animăluţul de pluş tradiţional nu mai erau. Tradiţiile erau importante pentru mine. Nu aveam de gând să renunţ fix la aceasta. Am găsit ceea ce căutam între materialele mele de cusut – un tipar pentru un câine de pluş. O cercetare în cutia mea cu petice a scos la iveală două bucăţi mici de blană falsă, resturi de la o costumaţie de girafă şi un pătrat mic cu imitaţie de piele de oaie. Dacă aveam destule petice, le puteam coase împreună pentru a confecţiona un câine. Un telefon dat mamei şi un anunţ făcut în grupul de femei cu care studiam Biblia au dus la achiziţionarea de petice de imitaţii de zebră, pudel, vacă, elefant, urs, leopard şi leu. Am tăiat, am cusut şi am conceput cu atenţie fiecare parte din câine. Dintr-o pâslă rămasă am făcut ochii şi o limbă roşie. Aţa de brodat i-a cusut nasul şi gura.
Tatăl Tinei a adus acasă un pătrat mare de burete folosit pentru împachetat mobila în timpul transportului. Cu foarfecă, l-am tăiat în bucăţi de mărimea popcornului, cu care am umplut interiorul câinelui până când marginile abia se mai atingeau. Când l-am închis, era cel mai frumos câine făcut din petice din toate timpurile. Şi, cel mai important, Tina l-a îndrăgit. L-a numit Scrappy-doo. El a rămas încă jucăria ei preferată din toate timpurile.
Dăruirea prin intermediul celorlalţi este doar o modalitate prin care oferă Dumnezeu. Fie că este vorba despre colectarea de materiale pentru a construi un cort în deşert acum 3 500 de ani, fie despre jucăria unui copil din California anului 1979, El îi poate inspira pe oameni să ofere cu generozitate. Dumnezeu este foarte devotat.
Tată, Îţi mulţumesc pentru exemplul Tău de a oferi şi pentru generozitatea prietenilor şi vecinilor noştri şi chiar a străinilor care ne ajută adesea să trecem prin momente dificile!
J Karen R. Hessen
