lată, fiii sunt o moştenire de la Domnul… Psalmii 127:3
Am renunţat la serviciul meu de logoped pentru a fi acasă cu băiatul meu. Avea şapte luni. Într-o dimineaţă, în timp ce stăteam în pat, îmi ziceam în sinea mea: Bebeluşul are doar şapte luni. Mai sunt patru ani şi cinci luni până va fi destul de mare să meargă la grădiniţă. Ce-o să fac cu el în tot acest timp?
Entuziasmul de a avea un nou-născut s-a estompat puţin, fiind acum înlocuit de sentimente de singurătate, neputinţă şi îngrijorare. Mi-am reluat şirul gândurilor: Pot să-i fac baie copilului şi să-l ţin curat, pot să mă joc cu el, să-l hrănesc, să-i dau ceva de băut. Pot face curăţenie în casă, pot găti şi spăla haine… O, Doamne, aceasta e fişa mea de post pentru următorii patru ani? Doamne, ajută-mă! Sunt deja sătulă de aceeaşi rutină zilnică!
Apoi, într-o zi, s-a întâmplat! în timpul devoţionalului am ajuns la Psalmul 127 şi Domnul mi-a vorbit tare şi clar. „Fiii sunt o moştenire de la Domnul!” Din acel moment am început să îmi văd copilul într-un mod diferit. Am realizat cu ce mare bogăţie am fost binecuvântată prin acest cadou şi că Dumnezeu are un plan pentru viaţa lui. Mi-am schimbat perspectiva şi am început să-I mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat oportunitatea de a lucra împreună cu El pentru a pregăti acest copil în modul în care doreşte Dumnezeu.
Mi-am dat seama că am ales una dintre cele mai importante misiuni ale vieţii, în fiecare zi aveam oportunitatea de a-mi duce copilul la sursa cunoştinţei, a rostului, a minunăţiei şi a înţelepciunii: la Dumnezeu.
Am putut să îi arăt în fiecare zi copilului meu bunătatea lui Dumnezeu – Acela care a creat apa în care îi făceam baie, mâncarea cu care îl hrăneam. Singurul Dumnezeu căruia să i se închine, Dumnezeul casei în care locuieşte. Am avut ocazia de a aşeza pentru copilul meu baza spirituală pe care o va păstra pentru tot restul vieţii. Am stat acasă cu băiatul meu până când a fost destul de mare să meargă la grădiniţă şi nu am regretat niciodată.
Doamne, Îţi mulţumesc că m-ai făcut părinte! Ajută-mă să îmi amintesc de copilul meu ca de un cadou de la Tine, pe care să-l iubesc necondiţionat, la fel cum Tu mă iubeşti pe mine!
Edwina Grice Neely
