Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. Romani 2:11
Adesea când privesc la cei doi băieţi ai soţului meu, o văd pe mama lor – Înfăţişarea ei, expresiile ei faciale, manierele şi trăsăturile ei de personalitate. Reprezintă amintirea constantă a faptului că soţul meu are un trecut care nu m-a inclus şi pe mine. Şi eu, bineînţeles, am un trecut în care el nu a fost inclus. Sunt sigură că cei doi copii ai mei au parte de gânduri similare în mintea lui. Îi iubesc pe copiii lui, dar uneori am resentimente şi regrete că am pierdut părţi din viaţa lor pe care nu le pot recupera.
Eu şi soţul meu suntem atenţi să ne tratăm copiii în mod egal. Resursele vor fi împărţite în mod egal atunci când vom părăsi această viaţă pământească. Încercăm să nu ne comparăm copiii; ei au moşteniri genetice diferite, provocări şi oportunităţi diferite. Credem că ne onorăm unul pe celălalt respectând şi îngrijindu-ne de copiii celuilalt. Familiile noastre extinse, totuşi, sunt foarte diferite prin atitudinile şi prin darurile diferenţiate pe care le fac, ceea ce nouă ne complică serbările zilelor de naştere şi vacanţele petrecute împreună. Favoritismul de care dau dovadă rudele este jignitor şi inacceptabil.
Analizând această situaţie din familia noastră, eu şi soţul meu am reuşit să trecem peste ea, însă în acea perioadă m-am gândit adesea la Iosif, tatăl vitreg al lui Isus. Biblia nu ne spune nimic cu privire la Iosif după ce Isus a împlinit 12 ani. Nu ne oferă prea multe indicii cu privire la stilul lui de educaţie. L-a deranjat pe Iosif să renunţe la afacerea lui de tâmplărie şi să ducă o viaţă de refugiat într-o ţară străină, din cauza ameninţărilor la adresa copilului Măriei? Şi-a comparat copiii cu Isus? A dat Iosif dovadă de favoritism în dreptul copiilor lui biologici şi L-a tratat oare pe Isus într-un mod înjositor fiindcă era Fiul său vitreg? Sunt sigură că Dumnezeu nu l-ar fi ales pe Iosif pentru acest rol dacă el nu ar fi fost omul potrivit. Biblia specifică faptul că Iosif îl onora pe Dumnezeu. Exact acest lucru îl fac şi eu când mă dedic unei relaţii de iubire şi de educare a copiilor soţului meu.
Tată ceresc. Îţi mulţumesc pentru adulţii iubitori care educă, susţin şi îndrumă prin exemplul lor! Oferă-le bunătate, compasiune din belşug şi milă pe care să o manifeste mai departe faţă de aceia pe care i-ai încredinţat în grija lor!
Karen R. Hessen
