Articolul precedentFigyelj az Istenre!
    Articolul următorDincolo de priviri

    Braţele care adăpostesc

    Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El. Psalmii 22:24

    Eram destul de mică în momentul când mama a aflat că soţul ei o abuzase pe sora mea mai mare, care era adoptată. Imediat ce a aflat, şi-a făcut bagajele şi, cu mine aşezată în remorcă, a fugit de la el. Acest lucru se întâmpla prin anii 1970 sau la începutul anilor 1980, când nimeni nu vorbea despre aceste abuzuri şi nici nu existau semnele pe care le cunoaştem atât de bine astăzi.

    A fost un timp extrem de sfâşietor din punct de vedere emoţional pentru amândouă. Pentru primele câteva luni, mama a găsit o locuinţă pentru noi într-un mic camping de rulote. Tot ce aveam pe numele nostru era o maşină şi câteva catrafuse. Pentru mama nu avea importanţă unde locuiam sau de unde ne procuram următoarea masă – tot ce conta pentru ea era să mă ţină departe de un om care m-ar putea răni. Au fost chiar câteva ocazii în care amândouă am ajuns în spital. Eu sufeream des de crize de astm sau de pneumonie. Mama avea migrene îngrozitoare şi a contractat diferiţi viruşi. Cred că cel mai important motiv pentru care eram atât de bolnave era stresul emoţional şi efectele acestuia asupra corpurilor noastre.

    Cu ajutorul lui Dumnezeu, mama a reuşit să găsească un apartament unde să locuim şi unde fiecare puteam avea propria cameră. La şapte ani, aveam o relaţie personală cu Isus şi am acceptat cu recunoştinţă alinarea pe care mi-o oferea. Discutam adesea despre durerea prin care vedeam că trece mama şi făceam tot ce puteam pentru a-i oferi alinare. Din nefericire, din cauza stigmatului pe care l-am îndurat şi a bârfelor constante, mama a renunţat la biserică. Pe măsură ce timpul trecea, ea asculta predici şi mă încuraja în credinţa mea continuă că Dumnezeu Se îngrijea de noi. În ciuda durerii şi a furiei noastre, braţele Lui au fost întotdeauna acolo ca să ne consoleze.

    Este incredibil de dificil să faci parte dintr-o familie cu un singur părinte, dar niciodată să nu subestimezi puterea unui părinte. Niciodată nu m-am îndoit de dragostea mamei mele – chiar în cea mai adâncă agonie, în toţi acei ani grei, iubirea ei şi braţele pline de alinare ale lui Dumnezeu au vegheat asupra mea.

    Scumpule Părinte, te rog, continuă să-i ai în grijă pe aceia dintre noi care trec prin suferinţă şifă-ne să simţim consolarea braţelor Tale puternice!

    Wanda L. Davis

    Din aceeași categorie

    Fidelitatea

    Deşi este adevărat că dificultăţile pot clătina din temelii orice relaţie, este posibilă persistenţa în simţăminte şi în promisiunea faţă de unirea personală cu Dumnezeu. E grea trecerea prin crize, dar în loc să slăbească relaţia, dificultăţile contribuie adesea la întărirea şi stabilizarea acesteia.

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Mulţumirea

    Nu trebuie să aşteptăm până când deţinem una sau alta pentru a fi fericiţi. Putem chiar acum să fim mulţumitori; astăzi avem deja suficiente lucruri care să ne bucure. Putem fi recunoscători în orice situaţie ne-am afla.

    Umili ca Hristos

    Isus era Dumnezeu, dar a luat chip de rob şi a devenit ascultător până la moarte, coborând până la marginile de jos ale umanităţii, pentru că El te iubeşte pe tine şi mă iubeşte şi pe mine. Eşti gata să fii ecoul Lui?

    Publicate astăzi

    Autostrada cu patru benzi de mers

    Când alegem lucrurile facile și aparent foarte rapid de obținut, să ne întrebăm mai întâi care ar putea fi capcanele din spatele acestor avantaje. Nu întotdeauna ceva ușor de obținut sau de făcut este rău, dar, în general, dacă Satana pregătește vreo capcană, în mod sigur nu va face un drum prea îngust către ea, ci cu siguranță o autostradă cu cât mai multe benzi. El are interesul să nu facem eforturi prea mari până când ajungem la distrugere; după ce am pornit și nu ne mai putem întoarce prea ușor, el ne va încuraja să ne grăbim cât mai mult. Pe calea cea îngustă nu va fi atât de ușor, însă poate fi frumos și interesant dacă din experiența noastră face parte și Cel ce știe cel mai bine drumul, pentru că a mers înaintea noastră pe el.

    Noi suntem epistole

    Eu și soțul am adoptat textul din Matei 25:40 ca pe unul dintre principiile de conduită în viață. Conform celor afirmate de apostolul Pavel, nu suntem doar epistole de citit pentru ceilalți, ci ni se amintește că orice le facem altora, fie bine, fie rău, Îi facem, de fapt, lui Isus.

    Fidelitatea

    Deşi este adevărat că dificultăţile pot clătina din temelii orice relaţie, este posibilă persistenţa în simţăminte şi în promisiunea faţă de unirea personală cu Dumnezeu. E grea trecerea prin crize, dar în loc să slăbească relaţia, dificultăţile contribuie adesea la întărirea şi stabilizarea acesteia.

    „Calc pe urmele tale!”

    Doamne, fă-ne cele mai bune exemple pentru cei care calcă pe urmele noastre! PROVOCARE: Adoptă astăzi un obicei pe care ai vrea să îl aibă și copiii sau nepoții tăi!

    Az énről való megfeledkezés értéke

    „Krisztussal együtt megfeszíttettem. Élek pedig többé nem én, hanem él bennem a Krisztus; amely életet...