Căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-l cereţi voi. Matei 6:8
Viaţa de familie monoparentală nu este întotdeauna uşoară. În special dacă ai fost în trecut o persoană dependentă şi vulnerabilă ca mine. M-am căsătorit de tânără şi am crezut că va fi pentru totdeauna. Divorţul a venit ca un şoc pentru mine. Eram creştină şi nu crezusem că voi face vreodată parte din statisticile persoanelor divorţate. Dumnezeu m-a binecuvântat cu o mogâldeaţă drăgăstoasă şi plină de viaţă care m-a ajutat să răzbesc prin timpuri grele. El era întotdeauna acolo să-mi sărute lacrimile de pe obraji, să-mi ofere o îmbrăţişare şi să-mi demonstreze că dragostea lui era necondiţionată. Nu îl deranja faptul că nu eram o super-mamă sau că eram nesigură şi nu ştiam cum să continui acest lucru care se numeşte viaţă.
Pe măsură ce anii au trecut, am întâlnit un bărbat minunat şi m-am recăsătorit. Fiul meu l-a îndrăgit, dar a realizat curând faptul că viaţa nu avea să fie la fel ca înainte. Acum trebuia să mă împartă, iar el nu era sigur că-i surâdea această idee. Într-o zi m-a întrebat de ce m-am căsătorit, când fuseserăm aşa de fericiţi de unii singuri. I-am explicat că am trecut prin nişte momente foarte triste şi prin probleme financiare. Dumnezeu ne-a trimis pe cineva nemaipomenit să ne iubească şi să ne ajute. De exemplu, atunci când maşina ceda sau ceva din casă se strica, eu nu aveam nicio idee cum să le repar. Acum ştiam că aveam pe cineva care să ne ajute.
I-am explicat şi faptul că într-o zi el va pleca, iar eu voi rămâne singură. N-a fost extrem de convins, iar la vârsta de nouă ani a zis că, atunci când se va căsători, îi va spune soţiei că mama lui o să locuiască cu ei. Fiul meu are 21 de ani acum şi înţelege mult mai bine viaţa. La vârsta de 16 ani i-a mulţumit tatălui său vitreg pentru tot ce a făcut pentru el. Şi este şi fericit că, oricât de apropiaţi am fi toţi trei, nu trebuie să locuiască împreună cu mine pentru tot restul vieţii.
Uneori, limitările ne fac să pierdem imaginea de ansamblu. Asemenea copiilor, ne dorim ca lucrurile să rămână la fel. Dar avem un Dumnezeu extraordinar în care ne putem încrede. El ne cunoaşte propriile nevoi mai bine decât noi.
Îţi mulţumesc, Tată, că ne cunoşti atât de bine încât ne putem lăsa întreaga viaţă în mâinile Tale fără să ne îngrijorăm de nimic!
Elaine Koen
