Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Matei 22:39
Fiecare zi trecea greu până ce tata ajungea acasă. Mă jucam, dormeam, făceam curăţenie în casă, iar la sfârşitul zilei mergeam cât de departe puteam până când îi zăream maşina venind. Nimic nu părea să se fi schimbat când am avut la rândul meu o fetiţă, apoi încă una. Deşi nu eram o persoană căreia să îi placă copiii, îmi adoram fetele, dar sufletul meu de tânără soţie era gol.
Aveam doar scurte momente cu soţul meu când ajungea acasă, înainte de a se grăbi să înveţe pentru masterat şi apoi pentru doctorat. Eram măritată şi totuşi trăiam viaţa unui părinte singur. Mă simţeam izolată.
Trebuia să mă ocup de tot ce avea de-a face cu viaţa casnică. Mă scufundam şi trebuia să învăţ să înot repede.
Am început să trăiesc pentru weekendurile de la biserică şi deseori organizam întâlniri sâmbăta seara la noi acasă. Am adunat un grup de fetiţe şi le duceam după şcoală la balet, la înot sau la călărie. Am găsit lucruri de făcut şi locuri de vizitat pentru a ne ţine ocupate, ocupate, ocupate. Aş fi făcut orice să scap de singurătatea devastatoare care mă cuprinsese. După ani de predat la grădiniţa şi la şcoala primară ale bisericii, m-am îndreptat către lucrarea cu tinerii, apoi spre lucrarea cu femeile. L-am slujit pe fsus cu toată pasiunea mea şi mi-am folosit toate darurile pentru a-I sluji. El era bucuria mea. El mi-a umplut sufletul până când nu m-am simţit aşa de singură.
M-am bucurat de prietenii puternice, pline de Hristos, cu multe dintre prietenele mele. Ne-am încurajat una pe alta, ne-am rugat împreună şi ne-am împărtăşit provocările vieţii de părinte. Nu era ca atunci când le împărtăşeam cu soţul meu, dar Domnul S-a folosit de ele pentru a-mi uşura sentimentul lipsei de conexiune dintre mine şi soţul meu, pe de o parte, şi dintre el şi fete, pe de altă parte.
Îmi doresc să spun că am reuşit să mă descurc. Nu am făcut întotdeauna alegeri bune. Au fost zile în care îmi luam ochii de la Isus şi mi-au trebuit ani pentru a mă vindeca de urmările acestui lucru. Singurătatea – indiferent dacă cel în cauză e căsătorit sau nu – te poate face vulnerabil în multe domenii. Cât de important este, deci, să învăţăm să ne ţinem strâns de mâna Lui! El este mai mult decât suficient.
Tată, mergi alături de noi în călătoria pe care o reprezintă viaţa de părinte singur, indiferent dacă suntem căsătoriţi sau necăsătoriţi! întăreşte-ne prin acest adevăr: Tu, o Doamne, eşti destul!
Emra Wagener Smith
