Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic. Psalmii 51:10
Era una dintre acele dimineţi de pomină. Dacă eşti părinte cu copii care încă locuiesc cu tine, ştii exact la ce mă refer. Băiatul se comporta urât. Profita de fiecare ocazie să testeze limitele. Imaginează-ţi graba de dimineaţă, harababura de dinainte de a ieşi pe uşă pentru a ajunge la muncă şi la şcoală la timp.
După o săptămână extrem de lungă şi de obositoare, a trebuit să mă duc la subsol şi să plâng. Eram suprasolicitată şi nu aveam nevoie decât să plâng. Fiica mea a venit jos şi m-a găsit plângând. S-a grăbit repede înapoi să-i spună fratelui ei că ar trebui să îşi ceară iertare.
În cele din urmă am ieşit din casă, dar eram sătulă. Am ajuns la acel punct în care nu mai voiam să aud nicio scuză. Trebuia să ne grăbim la magazin şi, ajunşi acolo, fiul meu tot încerca să mă îmbrăţişeze şi să îşi ceară iertare. Şi-a amintit cuvintele surorii lui şi încerca să se conformeze. A încercat şi a tot încercat. Nu eram deloc pregătită, aşa că i-am zis să înceteze. Apoi el a mărturisit: „Păi, Jordyn mi-a spus că ar trebui să îţi spun că îmi pare rău.” Eram pe punctul de a exploda, dar Dumnezeu mi-a dat imediat o altă perspectivă.
Şi noi facem acelaşi lucru cu Dumnezeu în fiecare zi. Din ce motiv îi cerem iertare? Adevărata pocăinţă vine atunci când avem o relaţie cu Dumnezeu. Dacă nu avem o relaţie bună, atunci cum putem înţelege impactul firii noastre păcătoase asupra altora? Eu, personal, trebuie să cer să fiu condamnată pentru păcat. Nu vreau să îmi cer iertare doar pentru că Biblia zice că nu este bine sau pentru că cineva mi-a zis că trebuie să îmi cer iertare de la Dumnezeu. Nu cred că Dumnezeu îşi doreşte acest lucru de la noi. El îşi doreşte ca noi să îi cerem iertare pentru că ne pare rău. La fel ca în cazul fiului meu, scuza nu este plauzibilă. El îşi cerea iertare pentru că cineva îi spusese să o facă.
Ai observat că unele dintre cele mai profunde lecţii le învăţăm de la copiii noştri? Viaţa de părinte singur nu este uşoară pentru nimeni. Sunt foarte recunoscătoare pentru un Tată ceresc care intervine la momentul potrivit – şi mă uimeşte cu harul Lui.
Îţi mulţumesc, Tată, pentru că mă înveţi prin viaţa copiilor mei câtă nevoie am să vin la Tine cu o pocăinţă adevărată! Îţi mulţumesc că îi iubeşti pe părinţii obosiţi şi extenuaţi de pretutindeni!
Robyn Logan Williams
