„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi”, zice Domnul, „gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde”. Ieremia 29:11
Mă aflam în Israel, pe malul râului Iordan, împreună cu fiul meu de 16 ani şi cu mama mea, într-un sit chiar la est de Ierihon, în locul unde se crede că israeliţii au traversat spre Ţara Promisă. Lângă noi, soldaţi înarmaţi cu mitraliere patrulau pe malul râului, iar câmpurile minate se întindeau în zare, protejându-i pe locuitorii Israelului de vecinul său, Iordania.
N-am putut să nu mă gândesc la trecut, când râul servea ca o altfel de graniţă între israeliţi şi Ţara Promisă. Pe măsură ce familiile de israeliţi se apropiau de tărâmul făgăduit, râul nu s-a împărţit în două, precum Marea Roşie. În schimb, atunci când preoţii au purtat chivotul spre mijlocul râului, apa şi-a oprit cursul.
Dumnezeu a oprit apa în amonte, lângă Zarethan, la o distanţă destul de mare de locul pe unde israeliţii traversau. Apoi apa a continuat să curgă spre Marea Moartă, până când albia râului a secat. Dumnezeu ştia exact momentul în care israeliţii vor trece prin Iordan şi, chiar dinainte de a ajunge ei la mal, a făcut o minune pentru a le oferi un drum uscat.
Dumnezeu ne conduce pe fiecare dintre noi şi ne-a promis că are planuri minunate pentru noi. Când mi-am ţinut în braţe pentru prima oară frumosul băiat şi frumoasa fetiţă, am fost copleşită de responsabilitatea pe care mi-o oferise Dumnezeu. Am ales să-mi dedic copiii lui Dumnezeu şi mi-am dat toată silinţa să le ofer orice oportunitate posibilă pentru a învăţa şi a creşte mai aproape de Isus. Ştiind că am făcut şi greşeli, mi-am găsit alinare în făgăduinţa din Ieremia 29:11. Dumnezeu stabilise dinainte să oprească cursul râului pentru copiii lui Israel şi ştiu că are un plan deja stabilit pentru viaţa mea şi a copiilor mei. Nu trebuie să fac altceva decât ce au făcut preoţii, să păşesc în apă cu credinţă şi convingerea că Dumnezeu va croi calea pentru familia mea.
Dumnezeule, Tu mi-ai oferit ce am avut nevoie chiar şi atunci când nu ştiam că am nevoie! Ajută-mă, Doamne, să Îţi încredinţez Ţie viaţa mea şi a copiilor mei! Îţi mulţumesc pentru făgăduinţele Tale şi pentru că Ţi-ai încredinţat copiii în grija mea!
Isa O’Connor Clarke
