Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.” Marcu 14:24
Este din nou Sfânta Cină.
– Îţi aminteşti pentru ce este pâinea? Îmi întreb băiatul de şase ani.
– Nu este pâine, este un biscuit, mă corectează fetiţa mea de patru ani, care le ştie pe toate.
– Pâinea este trupul lui Hristos. Asta înseamnă că tu mănânci chiar din corpul Lui? Îmi răspunde băiatul mai mare, punând la rândul lui o întrebare.
– Nu, dragul meu, este un simbol.
– Ce înseamnă „simbol”?
– Este ceva ce folosim pentru a ne reaminti de ceva ce nu vrem să uităm, improvizez eu. Pâinea frântă, sau biscuitul – şi mă uit cu înţeles spre copilul meu atotştiutor -, ne aminteşte de faptul că Isus a fost zdrobit. Asta înseamnă că El a murit, pentru ca noi să putem avea viaţă veşnică.
– Îmi poţi da şi mie puţin?
Scot un biscuit din poşetă, îl împart în două pătrăţele şi le arăt cum să le ţină fără să se rupă. Fetiţa mea de patru ani începe să îl ronţăie.
– Trebuie să aşteptaţi până când toată lumea va fi servită şi pastorul spune: „Luaţi, mâncaţi! Acesta este trupul Meu.”
Încep experienţele. O mamă vorbeşte despre fiica ei bolnavă de cancer. Începe să plângă, declanşând suspine în toată biserica. Când pastorul ne spune să mâncăm, mănânc, încă lăcrimând, deoarece realizez dintr-o perspectivă nouă faptul că trupul lui Hristos a fost frânt din cauza unor dureri asemănătoare cu aceasta.
– Urmează mustul, le şoptesc. Ne reaminteşte de sângele lui Isus, care a fost vărsat pentru noi.
Ascultăm alte experienţe de la oameni care se simt în largul lor să-şi deschidă inima în această adunare destul de mare, sub privirile a două perechi de ochi de pe nişte feţe micuţe şi drăgălaşe.
Doamne, fă ca vorbele din gura mea şi lucrurile pe care le fac să fie cu adevărat reprezentative pentru Tine!
Yvonne Rodney
