Articolul precedentUn model deosebit
    Articolul următorÎnapoi la Ierusalim

    Zmeie

    Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! Psalmii 24:1

    Cuvintele sunt de multe ori insuficiente pentru a exprima bucuria simţită de o mamă atunci când îşi ţine în braţe pentru prima dată copilul nou-născut. Au trecut aproape 40 de ani de când am avut această experienţă, dar încă îmi amintesc cum inima îmi era plină de dădea peste cu dragoste pentru acea mică creaţie a lui Dumnezeu – darul Lui pentru noi. În cazul multor părinţi, un copil naşte un puternic simţ al responsabilităţii, precum şi o minunată oportunitate de a modela copilul spre ceea ce Dumnezeu doreşte să fie. Din păcate, mulţi părinţi încearcă să-şi modeleze copiii pentru a-şi împlini propriile lor visuri neîmplinite. Dar niciodată nu a fost aceasta intenţia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte educaţia.

    Copiii sunt încredinţaţi părinţilor lor pentru un timp limitat – părinţii sunt administratorii lui Dumnezeu. Responsabilitatea părinţilor este aceea de a-şi ajuta copiii să-L cunoască şi să-L iubească pe Dumnezeu în calitate de Tatăl lor ceresc. Eu cred că a fi părinte este ceva similar cu a înălţa un zmeu. Dumnezeu ne înmânează zmeul, adică pe copiii noştri, apoi ne spune: „Ajută-mă să înalţ acest zmeu pentru un timp.” Aşa că noi contribuim la lansarea zmeului, ţinând sfoara aproape de noi. Cu cât copilul e mai mic, cu atât părinţii trebuie să-l ţină mai aproape, amintindu-şi că ei sunt aleşi să facă din cei mici nişte ucenici pentru Isus. Pe măsură ce copiii cresc, asemenea unui zmeu care se înalţă tot mai sus – prinzând curenţii -, trebuie să începem să dăm drumul din ce în ce mai mult sforii pentru ca zmeul să ajungă la o înălţime mult mai mare.

    Apoi, într-o bună zi, Dumnezeu spune: „Dă-mi înapoi sfoara; zmeul este al Meu, iar Eu îl voi înălţa de acum!” Atunci când se întâmplă acest lucru, părinţii trebuie să înveţe să se dea la o parte şi să-L lase pe Dumnezeu să preia comanda. Această sarcină nu e uşoară; ar putea fi ceva dureros, dar copiii ajung la un punct în viaţă când au nevoie să se lanseze pe cont propriu. Atunci avem nevoie să ne amintim că Dumnezeu ne iubeşte copiii mult mai mult decât îi iubim noi, că trebuie să le respectăm viaţa privată şi independenţa, rămânând în acelaşi timp disponibili în caz că au nevoie de ajutorul nostru. Din acel moment, copiii sunt redaţi în mâinile sigure ale lui Dumnezeu; rolul nostru este să mijlocim pentru ei în fiecare zi.

    Tată, ajută-mă să-mi ţin aproape copiii cât sunt mici şi să-i învăţ despre dragostea Ta! Dă-mi înţelepciune să ştiu când să las zmeul să zboare mai sus, având încredere că se află în mâinile Tale!

    Sally Lam-Phoon

    Din aceeași categorie

    Fidelitatea

    Deşi este adevărat că dificultăţile pot clătina din temelii orice relaţie, este posibilă persistenţa în simţăminte şi în promisiunea faţă de unirea personală cu Dumnezeu. E grea trecerea prin crize, dar în loc să slăbească relaţia, dificultăţile contribuie adesea la întărirea şi stabilizarea acesteia.

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Mulţumirea

    Nu trebuie să aşteptăm până când deţinem una sau alta pentru a fi fericiţi. Putem chiar acum să fim mulţumitori; astăzi avem deja suficiente lucruri care să ne bucure. Putem fi recunoscători în orice situaţie ne-am afla.

    Umili ca Hristos

    Isus era Dumnezeu, dar a luat chip de rob şi a devenit ascultător până la moarte, coborând până la marginile de jos ale umanităţii, pentru că El te iubeşte pe tine şi mă iubeşte şi pe mine. Eşti gata să fii ecoul Lui?

    Publicate astăzi

    Autostrada cu patru benzi de mers

    Când alegem lucrurile facile și aparent foarte rapid de obținut, să ne întrebăm mai întâi care ar putea fi capcanele din spatele acestor avantaje. Nu întotdeauna ceva ușor de obținut sau de făcut este rău, dar, în general, dacă Satana pregătește vreo capcană, în mod sigur nu va face un drum prea îngust către ea, ci cu siguranță o autostradă cu cât mai multe benzi. El are interesul să nu facem eforturi prea mari până când ajungem la distrugere; după ce am pornit și nu ne mai putem întoarce prea ușor, el ne va încuraja să ne grăbim cât mai mult. Pe calea cea îngustă nu va fi atât de ușor, însă poate fi frumos și interesant dacă din experiența noastră face parte și Cel ce știe cel mai bine drumul, pentru că a mers înaintea noastră pe el.

    Noi suntem epistole

    Eu și soțul am adoptat textul din Matei 25:40 ca pe unul dintre principiile de conduită în viață. Conform celor afirmate de apostolul Pavel, nu suntem doar epistole de citit pentru ceilalți, ci ni se amintește că orice le facem altora, fie bine, fie rău, Îi facem, de fapt, lui Isus.

    Fidelitatea

    Deşi este adevărat că dificultăţile pot clătina din temelii orice relaţie, este posibilă persistenţa în simţăminte şi în promisiunea faţă de unirea personală cu Dumnezeu. E grea trecerea prin crize, dar în loc să slăbească relaţia, dificultăţile contribuie adesea la întărirea şi stabilizarea acesteia.

    „Calc pe urmele tale!”

    Doamne, fă-ne cele mai bune exemple pentru cei care calcă pe urmele noastre! PROVOCARE: Adoptă astăzi un obicei pe care ai vrea să îl aibă și copiii sau nepoții tăi!

    Az énről való megfeledkezés értéke

    „Krisztussal együtt megfeszíttettem. Élek pedig többé nem én, hanem él bennem a Krisztus; amely életet...