Minţile întrebătoare vor să ştie

    După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. Luca 2:46

    „Copilul ăsta s-a născut punând întrebări”, i-am spus soţului meu oftând. Tocmai răspunsesem unui alt set de întrebări creative ale băiatului nostru de şapte ani, Donnie. Ne întrebam dacă nu cumva era ceva mai mult decât un gânditor creativ pornit să ne exaspereze. „Nu” şi „de ce?” fuseseră primele lui cuvinte, care au urmat rapid după „mama” şi „tata”. De cele mai multe ori, întrebările lui erau o încercare de a acumula cunoştinţe.

    Într-o zi de iarnă, Donnie era pe scaun la dentist pentru primul lui detartraj. Stăteam în sala de aşteptare şi ascultam cum o bombardează cu întrebări pe tehniciană. Medicul stomatolog coordonator ne era prieten apropiat şi, la scurt timp, a ieşit zâmbind:

    – Îi testează cunoştinţele lui Kristie, nu glumă! a zis el râzând. Lasă-l în pace! îşi face doar treaba, a adăugat el, văzându-mă pornită să îl opresc pe Donnie.

    Treaba? Da, întrebările i-au ajutat dintotdeauna pe copii să înveţe şi să acumuleze cunoştinţe, dar niciodată nu am considerat acest lucru ca fiind „treaba lor”.

    Au fost şi întrebări grele de-a lungul timpului, câteva care nu puteau fi soluţionate din cauză că răspunsurile nu erau adecvate vârstei lui. Într-o zi, în timp ce făceam curăţenie, a apărut una dintre aceste întrebări. M-am rugat în linişte, cerând un răspuns adecvat. M-am oprit din curăţenie şi l-am chemat pe Donnie la mine.

    – Poţi, te rog, să împingi pianul puţin ca să pot aspira sub el?

    – E prea greu pentru mine, mami!

    – Ştiu, dragă! Uneori şi răspunsurile la anumite întrebări sunt prea grele ca noi să le înţelegem. Trebuie să aşteptăm până când suntem mai mari. Apoi răspunsurile vor avea sens.

    Şi ochii lui căprui s-au luminat de înţelegere. Întrebările nu s-au terminat niciodată. Dar nici învăţătura.

    Te rog, dă-ne răbdarea de care avem nevoie, Doamne, pentru a ne învăţa copiii preţioşi despre lume şi despre Tine!

    Kimberley Tagert-Paul

    Din aceeași categorie

    Fidelitatea

    Deşi este adevărat că dificultăţile pot clătina din temelii orice relaţie, este posibilă persistenţa în simţăminte şi în promisiunea faţă de unirea personală cu Dumnezeu. E grea trecerea prin crize, dar în loc să slăbească relaţia, dificultăţile contribuie adesea la întărirea şi stabilizarea acesteia.

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Mulţumirea

    Nu trebuie să aşteptăm până când deţinem una sau alta pentru a fi fericiţi. Putem chiar acum să fim mulţumitori; astăzi avem deja suficiente lucruri care să ne bucure. Putem fi recunoscători în orice situaţie ne-am afla.

    Umili ca Hristos

    Isus era Dumnezeu, dar a luat chip de rob şi a devenit ascultător până la moarte, coborând până la marginile de jos ale umanităţii, pentru că El te iubeşte pe tine şi mă iubeşte şi pe mine. Eşti gata să fii ecoul Lui?

    Publicate astăzi

    Autostrada cu patru benzi de mers

    Când alegem lucrurile facile și aparent foarte rapid de obținut, să ne întrebăm mai întâi care ar putea fi capcanele din spatele acestor avantaje. Nu întotdeauna ceva ușor de obținut sau de făcut este rău, dar, în general, dacă Satana pregătește vreo capcană, în mod sigur nu va face un drum prea îngust către ea, ci cu siguranță o autostradă cu cât mai multe benzi. El are interesul să nu facem eforturi prea mari până când ajungem la distrugere; după ce am pornit și nu ne mai putem întoarce prea ușor, el ne va încuraja să ne grăbim cât mai mult. Pe calea cea îngustă nu va fi atât de ușor, însă poate fi frumos și interesant dacă din experiența noastră face parte și Cel ce știe cel mai bine drumul, pentru că a mers înaintea noastră pe el.

    Noi suntem epistole

    Eu și soțul am adoptat textul din Matei 25:40 ca pe unul dintre principiile de conduită în viață. Conform celor afirmate de apostolul Pavel, nu suntem doar epistole de citit pentru ceilalți, ci ni se amintește că orice le facem altora, fie bine, fie rău, Îi facem, de fapt, lui Isus.

    Fidelitatea

    Deşi este adevărat că dificultăţile pot clătina din temelii orice relaţie, este posibilă persistenţa în simţăminte şi în promisiunea faţă de unirea personală cu Dumnezeu. E grea trecerea prin crize, dar în loc să slăbească relaţia, dificultăţile contribuie adesea la întărirea şi stabilizarea acesteia.

    „Calc pe urmele tale!”

    Doamne, fă-ne cele mai bune exemple pentru cei care calcă pe urmele noastre! PROVOCARE: Adoptă astăzi un obicei pe care ai vrea să îl aibă și copiii sau nepoții tăi!

    Az énről való megfeledkezés értéke

    „Krisztussal együtt megfeszíttettem. Élek pedig többé nem én, hanem él bennem a Krisztus; amely életet...