Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi ca netezi cărările. Proverbele 3:6
Când copiii mei erau mai mici, vecina noastră le-a făcut cadou un crab solitar pentru a le mulţumi că au avut grijă de grădina ei în timp ce ea era în vacanţă. Carapacea lui fusese pictată cu flăcări galbene şi portocalii pe un fundal albastru-închis. Ei au pus crabul într-o cutie, pe jos, în faţa aerului condiţionat. Mă temeam să nu fie prea frig pentru crab, aşa că, înainte de a mă culca, am aşezat cutia pe veranda din faţa casei.
Următoarea zi era Sabat, iar când ne-am trezit, am descoperit că micul crab evadase din cutie.
L-am căutat pe verandă şi nu l-am găsit. Adevărul este că putea fi oriunde. Avem o grădină cu flori în faţa verandei. În faţa florilor se află nişte pietre mari care se continuă cu o suprafaţă imensă cu iarbă, care coboară spre drum. Crabul putea fi căzut între pietre sau putea să se îndrepte spre stradă.
L-am căutat toată ziua, rugându-ne să-l găsim. Mai spre seară, fata mea stătea tristă pe treptele din spate.
Am întrebat-o dacă vrea să mă rog cu ea din nou, iar ea a spus că da. L-am rugat pe Dumnezeu să-Şi arate slava indicându-ne unde este crabul. Când am terminat rugăciunea, ea a spus că merge înapoi în casă. Am intrat şi eu ca să iau o lanternă şi am început să caut în curtea din faţă cu băiatul meu. Până la urmă, el s-a plictisit de căutat şi a luat-o spre casă, iar eu l-am urmat, în timp ce încă mai căutam cu lanterna.
Dintr-odată, în raza lanternei, am observat ceva sub iarbă, ceva albastru-închis, cu flăcări portocalii şi galbene. Ce miracol! în întunericul nopţii, la lumina unei lanterne, sub iarbă, într-o curte mare, Domnul mi-a îndreptat paşii şi m-a ajutat să găsesc un micuţ crab solitar.
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru conştientizarea faptului că îi iubeşti pe copiii mei la fel de mult ca mine! îţi mulţumesc pentru grija purtată lucrurilor mărunte, care înseamnă atât de mult pentru ei! îţi mulţumesc că le arăţi dragostea Ta!
Deborah Marschner
