Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie şi limba, de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: „Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!” Psalmii 126:2
Într-o vară, pe când băieţii noştri erau mici, ne bucuram împreună la cină, acasă la părinţii mei. La un moment dat, cineva i-a înmânat tatălui meu castronul cu mâncare de fasole păstăi. El n-a reuşit să îl apuce foarte bine, aşa că i-a alunecat din mână şi i-a aterizat cu susul în jos în poală. Fasolea era fierbinte. Habar n-am avut că tata putea dansa aşa…
Mama a luat nişte prosoape şi a încercat să şteargă sosul, cineva a venit cu un făraş şi a început să strângă fasolea, în timp ce tata ţopăia, picurând sos de-a lungul holului şi mergând să se schimbe.
Când toată lumea s-a întors la masă, băiatul nostru cel mai mic a rupt tăcerea cu un comentariu profund. „Ce mă bucur că n-am fost eu cel care a scăpat fasolea, altfel sigur aş fi fost pedepsit.” Din nefericire, avea probabil dreptate. Dar acea situaţie m-a ajutat să nu uit cât de important este să fac distincţie între un accident şi o manifestare a revoltei, atunci când trebuie să gestionez anumite lucruri cu copiii mei. Accidentele fac parte din latura noastră umană, aşa că această realitate trebuie să-mi tempereze reacţiile.
Va exista întotdeauna bucurie nemăsurată în casa ta? De fapt, eu prefer termenul de „voioşie” în locul lui „bucurie”. „Bucuria” se înrudeşte cu „a bucura” şi descrie atitudinea cuiva care reacţionează la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Voioşia adevărată, în schimb, nu este afectată de împrejurări. Nici de bogăţie, nici de sărăcie, nici de boală sau de sănătate. Nici măcar de fasolea vărsată.
Copiilor le este util să observe atât voioşia şi atitudinea imperturbabilă a părinţilor lor, cât şi absolut tot ceea ce fac aceştia. Ţine minte, voioşia este contagioasă!
Oh, Doamne, ajută-ne să observăm latura amuzantă a vieţii şi să nu fim doborâţi de poveri nenecesare! Ajută-ne ca voioşia pe care ne-o oferi să fie contagioasă, nu doar în familiile noastre, ci şi în bisericile şi comunităţile noastre!
Don Jacobsen
