Articolul precedentKeresd az Úrat kitartással!
    Articolul următorCâți talanți ai primit?

    Mers la pas cu copiii

    La răutate, fiţi prunci. 1 Corinteni 14:20

    Nu poţi privi copiii cum se distrează fără să zâmbeşti sau chiar să râzi. Fericirea lor este contagioasă; vine dinăuntru. O singură problemă, atunci când apare, le risipeşte cu totul bucuria, însă doar pentru scurt timp. După puţină vreme se întorc la bucurie.

    Copiii mici nu ţin supărare în mod natural. Ei nu nutresc resentimente. Sunt foarte iertători. Chiar şi atunci când nu li s-a făcut pe plac sau când au fost disciplinaţi, ei ajung rapid să ierte şi să iubească.

    Poate că acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne transmite prin apostolul Pavel: „La răutate, fiţi prunci.” Răutatea nu este un lucru firesc pentru copii.

    Răutatea se învaţă de la ceilalţi. Este vorba de meschinăria, ticăloşia, cruzimea sau ura de care copiii ori au parte, ori sunt expuşi la ea, după care o întorc, manifestând-o în dreptul altora. Nu, răutatea nu este firească la copiii mici; aceia care sunt mai mari şi care ar trebui să fie mai înţelepţi îi deprind cu ea.

    Apostolul Pavel ne instruieşte să nu ne întărâtăm copiii la mânie (Efeseni 6:4), ca nu cumva să îi descurajăm. În schimb, trebuie să îi creştem după principiile de educaţie şi mustrare ale Domnului. Noi trebuie să înaintăm încet, atât cât pot suporta copiii, pas cu pas (Geneza 33:14).

    Imaginează-ţi o casă plină de râsete copilăreşti şi de părinţi care merg în ritmul celor mici. Ce casă voioasă ar putea fi! Ce martor extraordinar pentru împărăţia lui Hristos! „Dovada supremă a puterii creştinismului ce poate fi prezentată lumii este o familie bine organizată şi disciplinată” (Ellen G. White, Căminul adventist, p. 32). „Casa va deveni mai apoi un Eden de fericire; familia, un frumos simbol al familiei din cer” (Ibidem, p. 28).

    Tată, ajută-mă să înaintez încet, cât pot suporta copiii, să nu-i provoc la mânie şi să distrug orice urmă de rău din propriul comportament! Ajută-ne ca ziua de azi să fie o mostră din bucuria cerului!

    Christine Gillan Byrne

    Din aceeași categorie

    Toleranţa

    Astăzi ne putem dezvolta toleranţa, dacă ne înfruntăm responsabilităţile cu încredere în Dumnezeu, în promisiunile Lui şi dacă ne rugăm până primim binecuvântările Lui.

    Fidelitatea

    Deşi este adevărat că dificultăţile pot clătina din temelii orice relaţie, este posibilă persistenţa în simţăminte şi în promisiunea faţă de unirea personală cu Dumnezeu. E grea trecerea prin crize, dar în loc să slăbească relaţia, dificultăţile contribuie adesea la întărirea şi stabilizarea acesteia.

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Mulţumirea

    Nu trebuie să aşteptăm până când deţinem una sau alta pentru a fi fericiţi. Putem chiar acum să fim mulţumitori; astăzi avem deja suficiente lucruri care să ne bucure. Putem fi recunoscători în orice situaţie ne-am afla.

    Publicate astăzi

    Sfatul nelegiuit dat de mamă

    Doamne, învață-ne înțelepciunea și bunătatea Ta și ajută-ne să fim o binecuvântare pentru cei din jurul nostru, îndreptându-i spre Tine! PROVOCARE: Când ți se cere sfatul, gândește-te ce ar spune Isus dacă ar fi întrebat în locul tău!

    A fiatalok Isten eszközei

    „Jó a férfiúnak, ha igát visel ifjúságában.” (Siral 3,27)„Isten fiatalokat hív, akik ifjúságuk lendületével és...

    Dăinuie veșnic

    Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceeace...

    Autostrada cu patru benzi de mers

    Când alegem lucrurile facile și aparent foarte rapid de obținut, să ne întrebăm mai întâi care ar putea fi capcanele din spatele acestor avantaje. Nu întotdeauna ceva ușor de obținut sau de făcut este rău, dar, în general, dacă Satana pregătește vreo capcană, în mod sigur nu va face un drum prea îngust către ea, ci cu siguranță o autostradă cu cât mai multe benzi. El are interesul să nu facem eforturi prea mari până când ajungem la distrugere; după ce am pornit și nu ne mai putem întoarce prea ușor, el ne va încuraja să ne grăbim cât mai mult. Pe calea cea îngustă nu va fi atât de ușor, însă poate fi frumos și interesant dacă din experiența noastră face parte și Cel ce știe cel mai bine drumul, pentru că a mers înaintea noastră pe el.

    Noi suntem epistole

    Eu și soțul am adoptat textul din Matei 25:40 ca pe unul dintre principiile de conduită în viață. Conform celor afirmate de apostolul Pavel, nu suntem doar epistole de citit pentru ceilalți, ci ni se amintește că orice le facem altora, fie bine, fie rău, Îi facem, de fapt, lui Isus.