Ştiţi iarăşi că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam şi vă adeveream să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la împărăţia şi slava Sa. 1 Tesaloniceni 2:11,12
Faptul că am devenit părinte mi-a revoluţionat radical viaţa spirituală. Dintr-odată m-am simţit altfel, îndată ce fiica mea, London, s-a născut şi mi-au aşezat-o pe piept, inima mea s-a înduioşat. Nu prea avem un cuvânt în vocabularul englez pentru a descrie ce simţi când devii părinte. Aş spune „dragoste”, dar era ceva mai mult.
Era ceva ca dragostea, dar amestecată cu responsabilitate, datorie şi, cel mai mult, nelinişte. Era acel simţ care îmi spunea că trebuie să o protejez şi că trebuie să am grijă să-i împlinesc nevoile. Ea plângea, aşa că mi-am dat silinţa să o liniştesc. Nu ştiam sigur dacă îi era frig, aşa că am lipit-o uşor de pieptul meu. Atunci când s-a oprit din plâns şi s-a uitat la mine, m-am topit. Am încercat să stau puţin mai drept, să zâmbesc puţin mai frumos.
Voiam ca ea să se uite la faţa mea şi să simtă pace.
Un moment superb a avut loc în viaţa mea atunci când ea avea o lună. În timp ce o alăptam, şi-a întins mânuţa şi mi-a atins faţa. Valul emoţionant de energie pe care l-am simţit a fost de nedescris. S-a făcut aproape un an de când iubim această micuţă persoană. Chiar de dinainte de a o întâlni, inima mea crescuse de trei ori în dimensiuni doar realizând că ea va ajunge să existe. De atunci m-am îndrăgostit nebuneşte de ea şi, în sfârşit, atingerea mânuţei ei, pe care am luat-o ca pe o conştientizare a cine eram pentru ea, m-a făcut să simt că şi ea mă iubea la rândul ei.
Atunci când m-a atins şi a conştientizat prezenţa mea pentru prima dată după toate acele zile, minute şi ore petrecute rugându-mă şi îngrijorându-mă pentru ea, mi-am dat seama că era punctul în care mă asemăn cu Hristos în cea mai mare măsură. M-am simţit legată de El, deoarece ştiam că El ştie ce înseamnă să-ţi foloseşti toată energia iubind pe cineva, să fii entuziasmat la cel mai micuţ semn şi încremenit de uimire la cel mai mic progres care ar putea să sugereze că îl îndrăgim şi noi.
Doamne, Îţi mulţumesc pentru că m-ai iubit de când ai început să mă întocmeşti! Ajută-mă să-mi iubesc copiii în aceeaşi manieră în care Tatăl meu m-a iubit de la început!
Heather Thompson Day
