Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate. 1 Corinteni 13:4
Era o zi superbă. Dacă locuieşti în Seattle, este aproape obligatoriu să ieşi şi să te bucuri de cerul senin atunci când există, pentru că, inevitabil, ploaia se va întoarce. Plănuisem s-o duc pe cea mică la lac, pentru un picnic şi o plimbare, şi era nerăbdătoare să pornim. Totul era pregătit. Mâncarea era preparată, căruciorul era în maşină. Singurul lucru care ne ţinea pe loc era timpul de somn, iar ea nu prea adormea.
Am aşteptat o eternitate înainte să mă întorc la ea.
– Hai, culcă-te! i-am spus. Nu putem pleca la lac dacă nu dormi mai întâi şi vreau să ajungem acolo când soarele este încă pe cer.
S-a ridicat şi s-a uitat la mine, punându-şi mânuţa pe genunchiul meu.
– Ai puţină răbdare! mi-a răspuns ea.
Cuvintele ei m-au lovit ca o minge de fotbal în abdomen şi mi s-a făcut instant ruşine că m-am enervat. Uneori este nevoie să fii certat de un copilaş pentru a-ţi deschide ochii asupra defectelor din propriul caracter.
Am ajuns la lac cu mult înainte de apusul soarelui şi am avut o zi minunată împreună. Mai important, mi s-a reamintit de importanţa răbdării. Când mă gândesc la câte greşeli am făcut, de câte ori m-am chinuit să birui obiceiuri vechi şi să cultiv unele noi, sunt extrem de mulţumitoare că aparţin unui Tată care este încet la mânie şi care mă iubeşte necondiţionat.
Doamne, Îţi mulţumesc că nu ai renunţat la noi! îţi încercăm răbdarea în fiecare zi, totuşi Tu n-ai rămas în pană niciodată. Există mereu ceva în plus de care avem nevoie. Învaţă-ne să fim mai mult decât doar receptori ai harului Tău, pentru ca răbdarea Ta să treacă de hotarele inimii noastre şi să putem fi o binecuvântare pentru cei din jurul nostru! Învaţă-ne să fim mai mult asemenea Ţie!
Carey Pearson
