Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase. Proverbele 16:24
Sora mea este profesoară. Mi-a povestit recent despre Carrie, o elevă nouă din clasa ei, care e adoptată. Carrie îşi făcea greu prieteni în clasă şi nu înţelegea nuanţele interacţiunilor sociale. Aceste neajunsuri au dus la probleme legate de stabilirea limitelor interpersonale.
Într-o zi, sora mea a fost nevoită să o scoată din clasă pentru câteva minute de pedeapsă, deoarece se comporta neadecvat. Veniseră multe plângeri legate de Carrie de la părinţi, dar, pentru că ştia povestea acestui copil, sora mea voia să schimbe această situaţie negativă. Astfel a decis să întrerupă ora pentru a le aminti elevilor ei cazul lui Carrie şi că îşi dorea ca ei să o ajute să se integreze. Le-a amintit de câte ori le arătase Carrie certificatul ei de adopţie şi i-a provocat pe copii să se gândească şi cum s-ar fi simţit să fie în locul ei. Apoi i-a rugat să îşi dea silinţa să fie buni şi înţelegători cu colega lor.
Câteva zile mai târziu, sora mea a aflat că Susie mersese acasă şi îi împărtăşise mamei ei frustrarea cu privire la Carrie. Au discutat amândouă sugestia pe care le-o dăduse profesoara. Mama lui Susie s-a oprit din ce făcea şi i-a explicat textul din Proverbele 25:22. I-a vorbit despre cum suntem sfătuiţi să „adunăm cărbuni aprinşi” pe capul „vrăjmaşului”. Apoi i-a sugerat cu blândeţe fetei ei să facă la fel cu colega Carrie.
Câteva zile mai târziu, când Susie s-a aşezat la coadă la cantină, Carrie a venit şi s-a postat în faţa ei, împingându-se. Sora mea s-a dus să intervină, dar, înainte să poată face ceva, a auzit-o pe Susie spunând: „Uite, Carrie, ţi-am ţinut rând chiar aici!” în acel moment, ochii lui Carrie s-au luminat, atitudinea i s-a schimbat şi tot corpul i s-a relaxat. Într-un mod incredibil, de atunci Carrie nu a mai intrat în faţa altora la coadă şi s-a observat o îmbunătăţire semnificativă la interacţiunile ei cu colegii.
Cât de uşor şi uman ne este să vrem să ne răzbunăm pe cei care ne rănesc sau ne enervează! Dar cuvintele binevoitoare şi o faptă bună pot schimba cursul unei vieţi. Ce binecuvântare că aceşti copii au avut această mamă şi această profesoară pentru a-i îndruma!
Tată, ajută ca primul nostru gând cu privire la ceilalţi să fie unul bun şi amabil!
Colleen Duncan
