Adevărat va spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut. Matei 25:40
Când am adus acasă un copil abuzat grav, m-am aşteptat, cu naivitate, ca toată lumea să îl privească aşa cum îl priveam eu – un copil special. Marea majoritate a oamenilor aşa au şi făcut – rudele şi familia de la biserică, vecinii, chiar şi străinii. În ciuda trăsăturilor surprinzătoare, era imposibil să nu-i vezi însă şi dizabilităţile. Purta orteze grele la picioare, ocluzoare la ochi şi se comporta mult sub nivelul vârstei lui. Atât copiii, cât şi adulţii observau asta.
Împreună cu tatăl lui, am reuşit să îl ferim în mare parte de răutatea oamenilor, până când a intrat în sistemul şcolar. Am descoperit că şcolile nu reuşeau foarte bine să-l protejeze de ridiculizare şi bullying. Când i-am organizat o petrecere de ziua de naştere, nu a venit nimeni. Dacă se juca un meci de fotbal la şcoală, el era ales portar, deoarece copiii considerau că e distractiv să-l vadă căzând când este lovit de minge în abdomen.
Era un adevărat sport să i se pună piedică în autobuz, când trecea pe culoar. Nu era nicio limită pentru porecle. Era atât de disperat să îşi facă un prieten, încât şi-ar fi donat cadourile noi de Crăciun pentru o clipă din timpul cuiva. Sufeream pentru el. Dacă am fi putut să îi cumpărăm o prietenie adevărată, am fi făcut-o.
Trăiam într-o comunitate mică, rurală. Era clar că agresorii lui cei mai mari proveneau din familii în care copiii de felul băiatului nostru erau numiţi „retardaţi” „schilozi”, „tocilari” sau „handicapaţi”. Părinţii nu vedeau nimic greşit la atitudinea răutăcioasă, dureroasă şi discriminatoare a copiilor lor. Am făcut un obiectiv din încurajarea atitudinii pozitive, răsplătind orice act de bunătate pe care îl vedeam la un copil de la şcoală. Nu îi mulţumeam doar colegului respectiv, ci scriam scrisori şcolii şi părinţilor lui, lăudându-l pentru bunătatea sa. Bunătatea este un rod al Duhului. Copiii au nevoie de încurajare când îşi manifestă calităţile, chiar şi într-un mod copilăresc, şi când pun în practică felul plin de iubire al lui Isus. Răsplata bunătăţii trebuie să depăşească satisfacţia răutăţii, dacă vrem ca micuţii noştri să facă progrese majore.
Abba, Tată, continuă să binecuvântezi copiii mici şi să îi îndrumi în modurile Tale iubitoare şi blânde!
Karen R. Hessen
