Articolul precedentAkarom tisztulj meg!
    Articolul următorMama s-a întins în brațele mele

    Progres major

    Adevărat va spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut. Matei 25:40

    Când am adus acasă un copil abuzat grav, m-am aşteptat, cu naivitate, ca toată lumea să îl privească aşa cum îl priveam eu – un copil special. Marea majoritate a oamenilor aşa au şi făcut – rudele şi familia de la biserică, vecinii, chiar şi străinii. În ciuda trăsăturilor surprinzătoare, era imposibil să nu-i vezi însă şi dizabilităţile. Purta orteze grele la picioare, ocluzoare la ochi şi se comporta mult sub nivelul vârstei lui. Atât copiii, cât şi adulţii observau asta.

    Împreună cu tatăl lui, am reuşit să îl ferim în mare parte de răutatea oamenilor, până când a intrat în sistemul şcolar. Am descoperit că şcolile nu reuşeau foarte bine să-l protejeze de ridiculizare şi bullying. Când i-am organizat o petrecere de ziua de naştere, nu a venit nimeni. Dacă se juca un meci de fotbal la şcoală, el era ales portar, deoarece copiii considerau că e distractiv să-l vadă căzând când este lovit de minge în abdomen.

    Era un adevărat sport să i se pună piedică în autobuz, când trecea pe culoar. Nu era nicio limită pentru porecle. Era atât de disperat să îşi facă un prieten, încât şi-ar fi donat cadourile noi de Crăciun pentru o clipă din timpul cuiva. Sufeream pentru el. Dacă am fi putut să îi cumpărăm o prietenie adevărată, am fi făcut-o.

    Trăiam într-o comunitate mică, rurală. Era clar că agresorii lui cei mai mari proveneau din familii în care copiii de felul băiatului nostru erau numiţi „retardaţi” „schilozi”, „tocilari” sau „handicapaţi”. Părinţii nu vedeau nimic greşit la atitudinea răutăcioasă, dureroasă şi discriminatoare a copiilor lor. Am făcut un obiectiv din încurajarea atitudinii pozitive, răsplătind orice act de bunătate pe care îl vedeam la un copil de la şcoală. Nu îi mulţumeam doar colegului respectiv, ci scriam scrisori şcolii şi părinţilor lui, lăudându-l pentru bunătatea sa. Bunătatea este un rod al Duhului. Copiii au nevoie de încurajare când îşi manifestă calităţile, chiar şi într-un mod copilăresc, şi când pun în practică felul plin de iubire al lui Isus. Răsplata bunătăţii trebuie să depăşească satisfacţia răutăţii, dacă vrem ca micuţii noştri să facă progrese majore.

    Abba, Tată, continuă să binecuvântezi copiii mici şi să îi îndrumi în modurile Tale iubitoare şi blânde!

    Karen R. Hessen

    Din aceeași categorie

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Mulţumirea

    Nu trebuie să aşteptăm până când deţinem una sau alta pentru a fi fericiţi. Putem chiar acum să fim mulţumitori; astăzi avem deja suficiente lucruri care să ne bucure. Putem fi recunoscători în orice situaţie ne-am afla.

    Umili ca Hristos

    Isus era Dumnezeu, dar a luat chip de rob şi a devenit ascultător până la moarte, coborând până la marginile de jos ale umanităţii, pentru că El te iubeşte pe tine şi mă iubeşte şi pe mine. Eşti gata să fii ecoul Lui?

    Umilinţa, smerenia, modestia

    Dacă ne supunem inima lui Dumnezeu în fiecare zi, nu avem nevoie să ne supunem oamenilor care folosesc arestarea, amenințarea sau intimidarea, chiar dacă le folosesc în numele Domnului.

    Publicate astăzi

    Patru stele ale generalului

    Erau câteva lucruri pe care ucenicii le-au pierdut din vedere. Din moment ce El, Învățătorul, Își punea viața în mâinile Tatălui ceresc dimineața când Se ruga, încă înaintea apariției zorilor, avea totală încredere în ocrotirea divină. Iar al doilea lucru era acela că, dacă ajungea într-o situație complicată, El știa că poate să ceară ajutor chiar și împotriva furiei naturii. Când te încredințezi lui Dumnezeu, El poate să te scape.

    Atunci când dezastrul lovește

    Este remarcabil și faptul că nu am auzit niciodată atâtea persoane care să recunoască public bunătatea lui Dumnezeu, în ciuda situației lor teribile; sunt sigură că El a fost plăcut impresionat de aceasta!

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Aşa am văzut la tata!

    Este timpul să ne rugăm cu mult interes ca Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru a putea croi cu picioarele noastre cele mai drepte cărări. PROVOCARE: Fii foarte atent la ce faci, ca să nu te simți vreodată cu musca pe căciulă tocmai atunci când ar trebui să-i avertizezi sau să-i mustri pe cei care vin pe urmele tale!

    Őrizzük meg az isteni világosságot!

    „Kérlek azért titeket, atyámfiai, az Istennek irgalmasságára, hogy szánjátok oda a ti testeiteket élő, szent...