Vine – şi dacă nu suntem gata

    Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Matei 24:42

    Tocmai ne mutaserăm din câmpul misionar în noua noastră casă. Eram însărcinată într-un stadiu avansat, dar pentru că mai aveam 40 de zile, am crezut că voi fi bine. Dorind să arătăm că suntem prietenoşi, am invitat oameni la masa de prânz din Sabat. Am petrecut toată ziua de vineri făcând curăţenie în casă, gătind, spălând câinele şi făcând o multitudine de treburi casnice. Când, în cele din urmă, m-am aşezat în pat în acea seară, mă durea spatele. Crezând că durerea se trăgea de la faptul că mă aplecasem să spăl câinele, am încercat să mă liniştesc şi să adorm, dar somnul nu voia să vină. Chiar când eram pe cale de a adormi, a început o durere sâcâitoare care nu putea fi ignorată. L-am trezit pe soţul meu nemulţumită că nu îmi găsesc locul, iar el a început să calculeze timpul dintre mormăielile şi oftările mele.

    – Asta este, a spus el după puţină vreme, ridicându-se din pat şi aprinzând lumina. E timpul să mergem la spital. Eşti în travaliu.

    – Nu se poate, m-am plâns. Mai am o lună; în plus, nu am citit partea aia din carte încă!

    Dar durerile naşterii nu aşteaptă după nicio femeie. Când îţi vine sorocul, oricât de mult ai negocia sau te-ai ruga, nu câştigi timp.

    Fetiţa noastră s-a născut 11 ore mai târziu şi, după ce am ţinut-o în braţe, am ştiut că n-aş mai fi putut-o aştepta niciun pic. Era perfectă, sănătoasă şi la timp – părinţii ei nu ştiuseră să socotească corect. Îmi amintesc cu lux de amănunte emoţiile puternice care mi-au umplut inima când ţineam în braţe micul ghemotoc de viaţă. Dacă ar fi încercat cineva să mi-o smulgă din braţe, aş fi fost în stare să îl urmăresc până la capătul lumii pentru a o lua înapoi. O iubeam cu ardoare, deşi o ţinusem în braţe doar câteva minute. Ştiam că, la nevoie, mi-aş fi dat viaţa pentru ea. Un simţământ pătrunzător de bunăstare m-a cuprins. Această mică persoană era carne din carnea mea şi os din oasele mele. Şi a intrat în siguranţă în această lume, chiar dacă mama ei nu citise încă partea aceea a cărţii.

    Oh, Doamne, Îţi mulţumesc pentru viaţă şi pentru experienţele care ne formează! Ajută-mă să fiu gata pentru venirea Ta şi pentru începutul celei mai minunate aventuri numite cer!

    Deanna Pitchford

    Din aceeași categorie

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Mulţumirea

    Nu trebuie să aşteptăm până când deţinem una sau alta pentru a fi fericiţi. Putem chiar acum să fim mulţumitori; astăzi avem deja suficiente lucruri care să ne bucure. Putem fi recunoscători în orice situaţie ne-am afla.

    Umili ca Hristos

    Isus era Dumnezeu, dar a luat chip de rob şi a devenit ascultător până la moarte, coborând până la marginile de jos ale umanităţii, pentru că El te iubeşte pe tine şi mă iubeşte şi pe mine. Eşti gata să fii ecoul Lui?

    Umilinţa, smerenia, modestia

    Dacă ne supunem inima lui Dumnezeu în fiecare zi, nu avem nevoie să ne supunem oamenilor care folosesc arestarea, amenințarea sau intimidarea, chiar dacă le folosesc în numele Domnului.

    Publicate astăzi

    Patru stele ale generalului

    Erau câteva lucruri pe care ucenicii le-au pierdut din vedere. Din moment ce El, Învățătorul, Își punea viața în mâinile Tatălui ceresc dimineața când Se ruga, încă înaintea apariției zorilor, avea totală încredere în ocrotirea divină. Iar al doilea lucru era acela că, dacă ajungea într-o situație complicată, El știa că poate să ceară ajutor chiar și împotriva furiei naturii. Când te încredințezi lui Dumnezeu, El poate să te scape.

    Atunci când dezastrul lovește

    Este remarcabil și faptul că nu am auzit niciodată atâtea persoane care să recunoască public bunătatea lui Dumnezeu, în ciuda situației lor teribile; sunt sigură că El a fost plăcut impresionat de aceasta!

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Aşa am văzut la tata!

    Este timpul să ne rugăm cu mult interes ca Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru a putea croi cu picioarele noastre cele mai drepte cărări. PROVOCARE: Fii foarte atent la ce faci, ca să nu te simți vreodată cu musca pe căciulă tocmai atunci când ar trebui să-i avertizezi sau să-i mustri pe cei care vin pe urmele tale!

    Őrizzük meg az isteni világosságot!

    „Kérlek azért titeket, atyámfiai, az Istennek irgalmasságára, hogy szánjátok oda a ti testeiteket élő, szent...