Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Matei 24:42
Tocmai ne mutaserăm din câmpul misionar în noua noastră casă. Eram însărcinată într-un stadiu avansat, dar pentru că mai aveam 40 de zile, am crezut că voi fi bine. Dorind să arătăm că suntem prietenoşi, am invitat oameni la masa de prânz din Sabat. Am petrecut toată ziua de vineri făcând curăţenie în casă, gătind, spălând câinele şi făcând o multitudine de treburi casnice. Când, în cele din urmă, m-am aşezat în pat în acea seară, mă durea spatele. Crezând că durerea se trăgea de la faptul că mă aplecasem să spăl câinele, am încercat să mă liniştesc şi să adorm, dar somnul nu voia să vină. Chiar când eram pe cale de a adormi, a început o durere sâcâitoare care nu putea fi ignorată. L-am trezit pe soţul meu nemulţumită că nu îmi găsesc locul, iar el a început să calculeze timpul dintre mormăielile şi oftările mele.
– Asta este, a spus el după puţină vreme, ridicându-se din pat şi aprinzând lumina. E timpul să mergem la spital. Eşti în travaliu.
– Nu se poate, m-am plâns. Mai am o lună; în plus, nu am citit partea aia din carte încă!
Dar durerile naşterii nu aşteaptă după nicio femeie. Când îţi vine sorocul, oricât de mult ai negocia sau te-ai ruga, nu câştigi timp.
Fetiţa noastră s-a născut 11 ore mai târziu şi, după ce am ţinut-o în braţe, am ştiut că n-aş mai fi putut-o aştepta niciun pic. Era perfectă, sănătoasă şi la timp – părinţii ei nu ştiuseră să socotească corect. Îmi amintesc cu lux de amănunte emoţiile puternice care mi-au umplut inima când ţineam în braţe micul ghemotoc de viaţă. Dacă ar fi încercat cineva să mi-o smulgă din braţe, aş fi fost în stare să îl urmăresc până la capătul lumii pentru a o lua înapoi. O iubeam cu ardoare, deşi o ţinusem în braţe doar câteva minute. Ştiam că, la nevoie, mi-aş fi dat viaţa pentru ea. Un simţământ pătrunzător de bunăstare m-a cuprins. Această mică persoană era carne din carnea mea şi os din oasele mele. Şi a intrat în siguranţă în această lume, chiar dacă mama ei nu citise încă partea aceea a cărţii.
Oh, Doamne, Îţi mulţumesc pentru viaţă şi pentru experienţele care ne formează! Ajută-mă să fiu gata pentru venirea Ta şi pentru începutul celei mai minunate aventuri numite cer!
Deanna Pitchford
