Ci vă veţi bucura şi vă veţi înveseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie şi pe poporul lui, în bucurie. Isaia 65:18
Tu ai fost creat(ă) să fii bucurie! Ştii ce? În ziua în care te-ai născut, Dumnezeu însuşi S-a bucurat. Tu ai făcut la fel cu micuţii tăi. Nu e de mirare că o mamă poate uita durerea şi epuizarea naşterii. Îţi ţii copilul aproape de inimă şi bucuria se revarsă peste toate cele care au trecut.
Bucuria este o reacţie la ceva sau la cineva. Este mult mai adâncă decât plăcerea. Radiază şi nu poate fi ascunsă. Bucuria este o emoţie vie. Dumnezeu ne numeşte bucuria Lui şi Se veseleşte pentru noi. Nu degeaba ne spune Dumnezeu că bucuria este un rod al Duhului.
Ai fotografii cu copiii tăi în care bucuria pe care o simt li se citeşte pe faţă? Atunci când sărbătoreşti cu copiii, indiferent că este o vacanţă sau o zi de naştere, bucuria pare că radiază pur şi simplu pe micuţele lor feţe. De unde au învăţat acea bucurie? De unde a venit?
De la tine, bineînţeles! Pe măsură ce laşi dragostea lui Dumnezeu să strălucească, bucuria care urmează este clar vizibilă. Dacă îţi creşti micuţii în dragoste de Dumnezeu, aceasta va scoate la iveală al doilea rod al Duhului: bucuria.
Dar unde dispare bucuria atunci când lucrurile nu merg aşa cum ţi-ai dori? Atunci când educaţia copilului tău devine o povară? La fel ca o minge de baschet veche, ajungi să te dezumfli şi nu îţi poţi îndeplini misiunea pe care o ai.
Bucuria ca dar de la Dumnezeu este diferită de bucuria omenească. Nu dispare la primul semn de necaz. Este un rod care creşte în interiorul nostru pe măsură ce ne predăm Duhului Sfânt. Biblia ne spune în Neemia 8:10 – „Nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.” Bucuria vine de la Domnul, înrădăcinându-se ferm în noi în timp ce creştem şi, fără îndoială, devine tăria noastră. Tăria de a ne educa, şi în momentele dificile chiar, preţioşii copii pe care ni i-a oferit Dumnezeu.
Tată, uneori ne este greu să Simţim bucuria care ar trebui să fie în noi, mai ales când viaţa de părinte devine o provocare. Ne rugăm ca în această zi şi în fiecare zi să nu depindem de simţirea bucuriei pentru a şti că aceasta se află în noi. Te rugăm să cultivi Tu roadele acesteia în noi şi lasă-le să se reverse pentru ca ai noştri copii să le vadă!
Kimbarley Targert-Paul
