Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Psalmii 139:14
De mică visam, ca multe alte fetiţe, să devin mamă într-o zi. Mă jucam cu bebeluşii mei de jucărie, iar când am crescut, mi-a plăcut să fiu dădacă numai ca să pot ţine copii în braţe. Atunci când am rămas însărcinată, eram foarte entuziasmată. Inima îmi era plină de planuri şi visuri pentru micuţul meu. M-am rugat pentru copilul meu: „Dragă Tată, Te rog ajută-mi copilul să fie sănătos, puternic şi înţelept! Ajut-o, sau ajută-l, să îmi moştenească isteţimea şi farmecul, dar ochii şi zâmbetul soţului meu. Mă rog ca bebeluşul meu să crească pentru a face lucruri măreţe – să descopere un leac pentru cancer sau să boteze sute de oameni – şi mă rog ca micuţul meu să Te iubească pe Tine!”
Doar imaginează-ţi momentul în care afli că bebeluşul tău are o dizabilitate sau o boală şi cum se năruie într-o clipă tot ce ai sperat şi ai visat. Un părinte a comparat acest sentiment cu plănuirea unei vacanţe în Hawaii. Cauţi, găseşti cea mai bună perioadă a anului pentru a merge, ştii ce să vezi şi ce să faci. Apoi plănuieşti şi te pregăteşti, cumperi cea mai potrivită îmbrăcăminte, cumperi biletele de avion. În ziua plecării eşti foarte entuziasmat. Urci în avion, te faci comod, iar cu ochii închişi te imaginezi deja mergând pe plajă în timp ce apune soarele. Când avionul ajunge la înălţime, stewardesa anunţă: „Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor, şi bine aţi venit la bord! Lăsaţi-vă pe spate şi relaxaţi-vă! Ar trebui dar am ajuns în Olanda în cel mult 12 ore.”
Aşa m-am simţit eu. Când am aflat că bebeluşul meu are o dizabilitate, m-am simţit ca şi cum plănuisem să merg în Hawaii, dar am ajuns de fapt în Olanda. A fost o călătorie pe cinste. Doar cu ajutorul rugăciunii şi prin harul lui Dumnezeu am ajuns să apreciez, să iubesc şi să mă bucur de experienţa călătoriei mele în „Olanda”. Am aflat că nu este un loc atât de rău, doar că nu acolo plănuisem eu să ajung. Stresul şi provocările creşterii unui copil cu o dizabilitate m-au făcut să fiu mai puternică. Cel mai important lucru este că am învăţat să-l văd pe fiul meu la fel cum îl vede Dumnezeu – un copil care este o făptură aşa de frumoasă şi minunată – un copil care este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Tată ceresc, învaţă-mă să-l văd şi să-mi apreciez copilul la fel cum o faci Tu! Ajută-mă să nu trăiesc ghidată de frică, ci de credinţa şi încrederea mea în Tine!
Davenia Lea
