„Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” 1 Ioan 5:14
Empatia a fost dintotdeauna ceva natural la mine. Din tinereţe am simţit că, dacă îmi doream cu adevărat să uşurez poverile altora, trebuia să înţeleg în totalitate durerea celor din jur. M-am rugat: „Tată, ajută-mă să simt în profunzime ceea ce simt alţii.” Habar n-aveam unde avea să mă ducă această rugăciune.
A început cu naşterea celei de-a doua dintre fetele mele. Soţul meu era plecat în oraş, iar socrii au venit pentru a avea grijă de fetiţa mai mare. În ziua în care am intrat în travaliu, mama-soacră a avut un atac de cord şi a ajuns la spital cu mine. Naşterea nu a mers bine şi au fost multe ore pline de chin înainte de a-mi putea ţine în braţe mica, preţioasa fetiţă şi de a-i face cunoştinţă cu sora ei mai mare.
Viaţa este uneori copleşitoare cu un bebeluş care trebuie hrănit la fiecare două ore, zi şi noapte, pentru doi ani. Ea era prea tăcută şi a devenit evident că era întârziată în dezvoltare. A fost diagnosticată cu paralizie cerebrală ataxică şi a început să meargă doar la şase ani. Parcă locuiam într-un fel de instituţie pentru terapie.
Un prieten doctor grijuliu ne-a îndemnat să consultăm un genetician pentru a fi reevaluată. Ne-am dus şi nu voi uita niciodată ziua în care ne-a fost dat diagnosticul. Medicul ne-a întâmpinat cu cuvintele: „Fiica dumneavoastră are probleme mintale. Are sindromul Cornelia de Lange. Iată la ce vă puteţi aştepta.” Am ieşit din cabinetul lui, am coborât în stradă şi m-am simţit de parcă picasem într-un vid adânc şi întunecat.
Timpul a trecut şi am auzit şoapta Lui blândă: „Îţi aminteşti când M-ai rugat să te ajut să simţi durerea altora?” El răspunsese la rugăciunea mea şi de aceea, în anii următori, mi-a dat putere – şi fericire – pentru fiecare stadiu al călătoriei. Nu am întrebat niciodată „De ce eu?”, pentru că Isus nu doar că îmi răspunsese la rugăciune, dar îmi dăduse un dar peste măsură.
Îţi mulţumesc, Isuse, că mi-ai auzit rugăciunea şi m-ai ajutat să merg pe această cale! Îţi mulţumesc pentru Candi, darul pe care mi l-ai oferit! Te rog dă speranţă, putere şi curaj celorlalţi părinţi care au primit aceste daruri peste măsură!
Emma Wagener Smith
