Aşadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu. Efeseni 2:19
Datorită faptului că locuim într-o vale cu mult vânt, în fiecare primăvară se arată pe proprietatea noastră flori spontane în locuri neaşteptate. Am o slăbiciune pentru aceste flori rătăcite şi nu le smulg sau arunc niciodată. Nu contează cât de diferite sunt de florile din jurul lor. Mă gândesc că, dacă au îndurat destul de mult pentru a supravieţui iarna trecută, atunci merită să trăiască. Ele aparţin acestui loc.
Am două prietene cu copii cu nevoi speciale. Una dintre ele are o fată cu sindromul Down; cealaltă are un băiat autist. Amândouă mi-au spus că de multe ori au simţit că copiii lor nu aparţineau anumitor locuri: la concerte, la sărbătorile zilei naţionale, la magazinele alimentare şi, din păcate, nici la biserică. Dacă eşti părintele unui copil cu nevoi speciale, trebuie să înţelegi faptul că micuţul sau adolescentul tău aparţine oricărui loc – la fel de mult ca orice alt copil. Îmi pare rău dacă unii oameni v-au făcut să vă simţiţi nedoriţi.
Recent eram la un magazin alimentar când un bărbat şi un băiat adolescent au trecut pe lângă mine. Mâinile băiatului erau încrucişate la piept, iar încheieturile îi erau neputincioase. Cu gura larg deschisă se holba la tavan în timp ce mergea. Tatăl lui îl lăsa să meargă independent, dar era atent la el. Am fost impresionată de acest tată care a simţit că fiul lui aparţine acestui cadru la fel de mult ca cei doi jucători atletici de fotbal care au trecut pe lângă ei.
– Este băiatul dumneavoastră? l-am întrebat pe tată în timp ce băiatul se uita la un ecran.
– Da, e băiatul meu, a venit răspunsul lui, privindu-mă cu tristeţe în ochi.
– Mă bucur că l-aţi adus azi în oraş.
– Mulţumesc, mi-a răspuns, părând surprins, dar recunoscător.
Tatăl acela era un bun exemplu de cum ar trebui să acţioneze oricine când vine vorba de copiii cu nevoi speciale – să privească nu prin ochii critici şi lipsiţi de compasiune ai societăţii, ci prin ochii lui Dumnezeu. În ochii Lui, copilul tău este iubit, acceptat şi preţuit. În ochii Lui, fiul tău aparţine oricărui loc.
Doamne, Îţi mulţumesc că micuţul meu aparţine oricărui loc. Ajută-mă să îmi amintesc acest lucru!
Nancy Canwell
