Articolul precedentDe la Eva la Maria
    Articolul următorMicrofoane pentru nebuni

    Pietriş versus noroi

    Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu. Dumnezeu este stânca mea la care îmi găsesc adăpost. 2 Samuel 22:2,3

    Acum mulţi ani în urmă, o fetiţă superbă de cinci ani, pe nume Tasha, a venit să locuiască acasă la noi. Fusese luată din familia ei pentru că acolo nu era în siguranţă. Tasha era plină de viaţă, dar în acelaşi timp măcinată de nişte poveri grele. Ai observat vreodată cum Dumnezeu îţi trimite oameni care au nevoie de tine la fel de mult cât şi tu ai nevoie de ei?

    Primii cinci ani din viaţa ei, Tasha i-a petrecut într-un mediu urban, înconjurată de oameni care beau mult prea mult, consumau droguri şi aveau un comportament abuziv. Ea era obişnuită cu viaţa pe străzi când a ajuns la noi şi a simţit, pentru prima dată, cum e să trăiască într-o familie în care oamenii se iubeau. A fost greu la început, deoarece suferea de sindromul alcoolismului fetal. Din fericire, avea o formă uşoară, ceea ce însemna că putea avea o viaţă funcţională, dar lucrurile care nouă ne păreau foarte simple erau greu de înţeles pentru ea.

    De exemplu, o dată am făcut o excursie pe malul unui lac şi ne plimbam pe plajă. Unele zone erau pietroase, iar altele erau noroioase. Mergeam cu toţii agale, iar Tasha ne urma şi ea, când am auzit-o ţipând de frică din toţi plămânii. Ne-am întors să o ajutăm şi i-am spus că, dacă păşea pe pietricele, va fi bine. Înaintând, am auzit-o ţipând din nou şi am întrebat-o: „Ştii care sunt pietricelele?” Am descoperit că nu avea nicio idee ce înseamnă „pietriş”. Noi crezuserăm că pricepuse la ce ne refeream, dar era dincolo de capacitatea ei de a înţelege în acel moment. Imediat ce i-am arătat diferenţa, lăsând-o să simtă textura pietrei şi a noroiului şi arătându-i cum să-şi menţină picioarele pe pietre, totul a fost bine şi a putut să se bucure mai departe de acea zi.

    Tasha îmi aminteşte de mine. Pe măsură ce navighez pe drumul vieţii, mă panichez adesea şi îngheţ, nefiind sigură unde să-mi plasez picioarele. Atunci e momentul să-mi amintesc să păşesc prin credinţă, căutând să-mi aşez picioarele pe Stâncă. Dacă fac astfel, pot merge cu încredere – fără nicio teamă şi plină de curaj.

    Îţi mulţumesc, Tată, pentru că eşti Stânca şi mântuirea noastră! Dacă suntem ancoraţi în Tine, suntem în siguranţă!

    Wanda L. Davis

    Din aceeași categorie

    Fidelitatea

    Deşi este adevărat că dificultăţile pot clătina din temelii orice relaţie, este posibilă persistenţa în simţăminte şi în promisiunea faţă de unirea personală cu Dumnezeu. E grea trecerea prin crize, dar în loc să slăbească relaţia, dificultăţile contribuie adesea la întărirea şi stabilizarea acesteia.

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Mulţumirea

    Nu trebuie să aşteptăm până când deţinem una sau alta pentru a fi fericiţi. Putem chiar acum să fim mulţumitori; astăzi avem deja suficiente lucruri care să ne bucure. Putem fi recunoscători în orice situaţie ne-am afla.

    Umili ca Hristos

    Isus era Dumnezeu, dar a luat chip de rob şi a devenit ascultător până la moarte, coborând până la marginile de jos ale umanităţii, pentru că El te iubeşte pe tine şi mă iubeşte şi pe mine. Eşti gata să fii ecoul Lui?

    Publicate astăzi

    Autostrada cu patru benzi de mers

    Când alegem lucrurile facile și aparent foarte rapid de obținut, să ne întrebăm mai întâi care ar putea fi capcanele din spatele acestor avantaje. Nu întotdeauna ceva ușor de obținut sau de făcut este rău, dar, în general, dacă Satana pregătește vreo capcană, în mod sigur nu va face un drum prea îngust către ea, ci cu siguranță o autostradă cu cât mai multe benzi. El are interesul să nu facem eforturi prea mari până când ajungem la distrugere; după ce am pornit și nu ne mai putem întoarce prea ușor, el ne va încuraja să ne grăbim cât mai mult. Pe calea cea îngustă nu va fi atât de ușor, însă poate fi frumos și interesant dacă din experiența noastră face parte și Cel ce știe cel mai bine drumul, pentru că a mers înaintea noastră pe el.

    Noi suntem epistole

    Eu și soțul am adoptat textul din Matei 25:40 ca pe unul dintre principiile de conduită în viață. Conform celor afirmate de apostolul Pavel, nu suntem doar epistole de citit pentru ceilalți, ci ni se amintește că orice le facem altora, fie bine, fie rău, Îi facem, de fapt, lui Isus.

    Fidelitatea

    Deşi este adevărat că dificultăţile pot clătina din temelii orice relaţie, este posibilă persistenţa în simţăminte şi în promisiunea faţă de unirea personală cu Dumnezeu. E grea trecerea prin crize, dar în loc să slăbească relaţia, dificultăţile contribuie adesea la întărirea şi stabilizarea acesteia.

    „Calc pe urmele tale!”

    Doamne, fă-ne cele mai bune exemple pentru cei care calcă pe urmele noastre! PROVOCARE: Adoptă astăzi un obicei pe care ai vrea să îl aibă și copiii sau nepoții tăi!

    Az énről való megfeledkezés értéke

    „Krisztussal együtt megfeszíttettem. Élek pedig többé nem én, hanem él bennem a Krisztus; amely életet...