„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi”, zice Domnul, „gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” Ieremia 29:11
Nu este nevoie să parcurgi prea mult din aventura unui părinte pentru a înţelege cât de infim este controlul pe care îl deţii prin planurile concepute cu atâta grijă pentru familia ta. De fapt, cu cât mai lungă este viaţa trăită în Isus, cu atât apar mai multe oportunităţi pe care El le foloseşte pentru a-ţi reaminti că nu tu eşti organizatorul sau făuritorul de drumuri.
Fiind însărcinată cu al doilea copil, eu şi soţul meu am mers pentru ecografia de la 20 de săptămâni. Speram că aceasta ne va confirma că este fetiţă şi ne va asigura că sunt prezente bătăile inimii. Tocmai trecuserăm printr-un avort spontan care îmi rupsese sufletul şi voiam cu disperare să ştiu că totul era în regulă. Chiar dacă am aflat că bebeluşul nostru era băiat, atunci când i-am văzut inima puternică pompând am fost în culmea fericirii. Am observat totuşi că ecografistul devenise cam tăcut, continuând examinarea, şi am ştiut că ceva nu era bine. A venit medicul, fără să ne spună prea multe, şi ne-a programat la o dată ulterioară. După câteva săptămâni şi o altă ecografie, am înţeles că bebeluşul nostru avea spina bifida, o malformaţie congenitală în care coloana nu închide bine măduva, iar leziunile nervoase sunt inevitabile. Nu părea posibil să acceptăm acest lucru. Nu aşa arătau planurile mele!
Am avut parte de un drum dificil, care ne-a trecut prin nişte vremuri întunecate, dar Dumnezeu a fost întotdeauna aproape, ţinându-ne de mână cu blândeţe, reamintindu-ne de promisiunile Lui. Drumul ne-a dus, de asemenea, spre o încredere mai profundă în Acela care ne iubeşte şi este destul de puternic încât să-Şi ducă planurile la îndeplinire. Copilul acesta incredibil şi frumos, care ne binecuvântează acum casa şi familia, reprezintă o dovadă zilnică a faptului că gândurile şi planurile lui Dumnezeu sunt mult mai bune decât ale noastre.
La fel ca familia mea, familia ta poate că nu seamănă deloc cu cea din visurile pe care le aveai odată în minte. Dar avem această speranţă şi promisiune în Hristos: nu se termină totul aici. Ce Dumnezeu minunat!
Doamne, Îţi mulţumesc pentru făgăduinţele Tale şi pentru credincioşia cu care le împlineşti! Tu deţii un milion de moduri de a face lucrurile frumoase şi nu eşti împiedicat de perspectiva noastră umană limitată. Ajută-mă să văd această frumuseţe astăzi!
Kristin Breiner
